Politica agricola comunitara

Fixarea acestora la un nivel scazut, sub pretul de echilibru scade interesul de a produce si se inregistreaza un deficit de produse. Fixarea sau sustinerea acestora la un nivel mai ridicat (peste nivelul de echilibru, in conditii de piata libera, concurentiala) duce la extinderea ofertei peste nivelul cererii solvabile si aparitia unui surplus. Subventionarea veniturilor prin preturi: cand pretul pietei (in interior si pe piata mondiala) este mai mic decat pretul de sustinere, diferenta trebuie acoperita prin subventie (acoperirea pierderii si mentinerea interesului pentru productie).

Subventionarea consumatorilor: preturi de comercializare catre consumator sub nivelul pretului la producator, diferenta neincasata de catre producator fiind acoperita de la buget (ex. controlul preturilor la unele produse alimentare de baza: zahar, ulei, oua, faina, lapte etc.).Pretul catre consumator este cel real, dar anumiti consumatori (sub un anumit venit), primesc o suma compensatorie. Subventionarea anumitor costuri: input-urilor: seminte, motorina, ingrasaminte etc,credite subventionate (nivelul dobanzii sub cel al pietei).

Agricultura ocupa cca 30% din forta de munca si cca 12% din GDP. Productie scazuta - penurie de produse - importatori neti de produse agricole. Nevoia stimularii productiei atat pentru producerea de alimente, cat si pentru materii prime (relansare economica). Institutiile implicate in elaborarea si gestionarea masurilor de politica agricola comuna sunt: -Consiliul Uniunii Europene pentru Agricultura si Pescuit;