Popa Tanda

Trimis la data: 2003-11-09
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 2
Nota: 7.08 / 10
Downloads: 355
Autor: Pavel ionescu
Dimensiune: 6kb
Voturi: 372
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Popa Tanda - Unul dintre marii clasici ai literaturii române, Ioan Slavici a scris basme, nuvele, romane, piese de teatru, memorii şi a editat mai multe ziare şi reviste. Operele sale în general, abordează teme din lumea satului, fie că sunt constituite pe o idilă, fie pe un puternic fundament etic. Popa Tanda
Popa Tanda - Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir narativ, şi un conflict care implică un număr redus de personaje. Dimensiunile nuvelei se situează între schiţă şi roman.

Această nuvelă este construită pe ideea că viaţa merită să fie trăită prin plăceri fireşti pe care le oferă, fiind totodată şi o ilustrare a ideii că „omul sfinţeşte locul”. Titlul este constituit din substantivul „popa”, nume de profesie şi substantivul propriu „Tanda”, poreclă dată preotului Trandafiri de sătenii din Sărăceni.

Modul de expunere predominant, ca în orice operă epică, este naraţiunea, iar relatarea faptelor se face la persoana a III-a şi, în general, în mod obiectiv, perspectiva naratorului asupra faptelor şi a personajelor nefiind marcată afectiv decât rareori, când punctul lui de vedere coincide cu al personajului: ,,Dar ţină-l Dumnezeu! – e numai vorbă! – tot bun om rămâne părintele Trandafir!”.

Fiind o nuvelă, acţiunea operei literare Popa Tanda este mai complicată, mai amplă decât a schiţei, dar se desfăşoară pe un singur plan narativ, iar întâmplările relatate se constituie în momente ale subiectului.

Astfel, în expoziţie, autorul înfăţişează direct câteva însuşiri ale personajului principal, imaginea dezolantă a satului Sărăceni, ca apoi intriga să prezinte hotărârea preotului de a-i asculta pe enoriaşi, făcându-i oameni harnici. De aici decurg toate celelalte întâmplări – încercările părintelui Trandafir de a-i schimba cu ajutorul predicii, al sfatului, al batjocurii sau al ocării, implicarea lui în refacerea propriei gospodării şi în cultivarea pământului – care constituie desfăşurarea acţiunii. Acesta atinge punctul culminant în momentul în care preotul reuşeşte să-i antreneze la muncă pe o parte din săteni. Deznodământul aduce în prim plan tot pe preotul Trandafir la o vârstă, în postură de bunic, precum şi imaginea satului Sărăceni, dar cu totul alta decât cea de la început.

Ca în orice nuvelă, există şi aici, în cadrul acţiunii, un conflict concentrat, atât exterior, cât şi interior. Cel exterior se manifestă între preot şi poporeni şi se acutizează până ce aceştia din urmă cer schimbarea preotului, iar cel exterior izvorăşte din dorinţa preotului de a-i determina pe săteni să muncească şi ineficienţa metodelor folosite de el în acest scop.

O altă notă caracteristică a nuvelei şi întâlnită şi în opera literară Popa Tanda este numărul de personaje mai mare decât în schiţă, dar mai redus decât în roman. Astfel, există un personaj principal (preotul Trandafir, poreclit Popa Tanda), personaje secundare (sătenii, preoteasa, clopotarul Cozonac, Marcu Florii Cucului) sau episodice (Măriuca, Ileana, Trandafirică, Costel).

Accentul cade asupra caracterizării complexe a personajului principal şi nu asupra acţiunii, căci preotul este prezentat în evoluţia sa, în strânsă legătură cu celelalte personaje, mai ales cu poporenii pe care vrea să-i determine să muncească.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.