Popa Tanda - Ioan Slavici

POPA TANDA

- demonstratie -

Ioan Slavici a creat in perioada numita in literatura romana "epoca
marilor clasici". Se naste in anul 1848 in satul Siria din judetul
Arad , Banat. Este considerat "parintele prozei ardelene" de la care
se revendica Rebreanu, Agarbiceanu si Pavel Dan. Este un prozator
realist ce prezinta cu obiectivitate oamenii si realitatea
inconjuratoare. In opera sa gasim : basme (Zana Zorilor), romane
(Mara), nuvele (Budulea Taichii, Gura satului, Moara cu noroc).

Temele predominante in opera lui Slavici sunt viata satului ardelean
si dramele din lumea satului si din orasele de provincie.

Nuvela "Popa Tanda" a fost scrisa in anul 1873 si a aparut in anul
1875 in revista "Convorbiri literare" a societatii "Junimea".

Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ
si cu un conflict care implica un numar redus de personaje.
Dimensiunile nuvelei se situeaza intre schita si roman.

Nuvbela este o naratiune in care sse relateaza o intamplare inedita,
surprinzatoare. Scriitorul intervine relative putin, prin consideratii
personale, iar descrierile sunt minime. In nuvela, participarea
afectiva a naratorului este redusa; totodata, se acorda, de obicei o
importanta mai mare caracterizarii complexe a personajelor decat
actiunii propriu-zise.

Titlul acestei opera literare este alcatuit dintr-un substantive
comun, numele unei profesii si un substantiv propriu ce reprezinta
porecla data de sateni parintelui Trandafir. Substantivul "Tanda" este
un derivat de la verbul "a tandali" care inseamna "a pierde vremea".

Ca in orice opera epica actiunea se desfasoara pe momentele
subiectului. Intamplarile din nuvela "Popa Tanda" sunt relatate
cronologic.

In expozitiune ne este prezentat parintele Trandafir unul din cei doi
fii a dascalului Pintilie si profeseaza in satul natal Butucani. In
urma unui conflict cu sateni si cu protopopul este mutat in satul
Saraceni un sat sarac din cauza lenei taranilor.

Intriga consta in hotararea parintelui de a sta si de a-I determina pe
oameni sa munceasca.

In desfasurarea actiunii parintele incepe cu predica si cu sfatul dar
acestea sunt ineficiente. Vazand acestea preotul apeleaza la batjocura
si la ocara. Enervati satenii cer schimbarea preotului dar episcopul
nu le da dreptate.

In aceasta nuvela punctual culminant are loc pe plan psihologic in
biserica cand parintele Trandafir cere ajutorul divinitatii si pe
planul naratiunii atunci cand preotul hotaraste ca este momentul sa
treaca la fapte.

Intai isi repara casa, isi ingradeste curtea, cultiva cateva straturi
cu legume si zarzavaturi. Cumpara un teren la marginea satului pe care
il cultiva cu porumb. In actiunile sale actioneaza si vecinii Cozonac
si Marcu Florii. Preotul se apuca apoi sa impleteasca lese pe care le
vinde la targ obtinand profit.

In deznodamant ne este prezentat un sat prosper gratie harniciei
oamenilor si pe parintele Trandafir se bucura de realizarile vietii
sale impreuna cu familia sa.

Pe langa momentele subiectului actiunea are loc in a doua jumatate a
secolului XIX in momentul patrunderii relatiilor capitaliste in lumea
patriarhala a satului. Toata actiunea se petrece pe parcursul mai
multor zeci de ani personajul principal fiind reprezentat in evolutia
din tinerete pana la batranete.

Naratiunea se impleteste cu descrierea si dialogul. Relatarea faptelor
este obiectiva rareori naratorul aratandu-si simpatia fata de
personaje.

Desi relatarea se face la persoana a III-a naratorul pare a exprima
uneori punctual de vedere al personajului principal prin intermediul
unor constructii exclamative. Naratorul apartine lumii pe care o
zugraveste deoarece cunoaste in detaliu locurile, oamenii si
obiceiurile lor.

Oralitatea stilului este calitatea stilului beletristic de a parea
povestit, spus, vorbit.

Sursele oralitatii sunt constructiile interogative si exclamative care
sugereaza starile sufletesti si trairile interioare ale personajului.
Proverbele, zicatorile, arhaismele, regionalismele si expresiile
populare confera autenticitate gratie careia putem desprinde
informatii referitoare la : originea personajelor, spatiul si timpul
intamplarii. Constructile in vocativ si interjectiile au rolul de a
marca afectiv discursul narativ. O calitate esentiala a acestor nuvele
este oralitatea stilului aceasta este creatia a numeroase proverbe,
zicatori, constructii exclamative si interogative, arhaisme,
regionalisme.

Marcile oralitatii pot fi intalnite atat la nivelul discursului
naratorului cat si la cel al personajului.

Fiind o specie a genului epic nuvela are personaje care participa la
actiune.In opera literara "Popa Tanda" exista un personaj principal
(parintele Trandafir) personaje secundare (satenii, sotia, Cozonac) si
personaje episodice (copii, episcopul, protopopul). Parintele
Trandafir este un personaj principal, pozitiv, individual, dinamic,
portretul sau conturandu-se pe parcursul naratiunii atat direct cat si
indirect.

Aceasta nuvela structurata pe trei capitole continand doua conflicte
unul interior si unul exterior care genereaza o desfasurare gradata a
naratiunii. Conflictul exterior are loc intre preot si enoriasifiind
cauzat de viziuni diferite asupra propriului destin acestui conflict
ii corespunde punctul culminant in planul narativ. Conflictul interior
se da intre dorinta parintelui dde a schimba si neputinta de a pune in
practica intentiile sale ii corespunde punctului culminant in plan
psihologic.

Powered by [1]http://www.referat.ro/

cel mai complet site cu referate

References

1. http://www.referat.ro/