Portretul de grup in pictura olandeza

Trimis la data: 2002-06-11
Materia: Arte plastice
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 8
Nota: 9.12 / 10
Downloads: 1891
Autor: Gabriela
Dimensiune: 14kb
Voturi: 178
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Până în secolul al XVII-lea, şcoala olandeză de pictură a ocupat un loc modest în arta Ţărilor de Jos, ea nu se distingea printr o deosebită perfecţiune formală, ci mai degrabă printr o atmosferă pură şi o viziune poetică a vieţii de toate zilele. În secolul al XVII lea însă, ea a devenit prima şcoală din Europa apuseană care a fost capabilă să se ridice fără ajutorul bisericii şi autorităţii puterii de stat. Pictura olandeză a acestui secol era destinată să redea şi să înfrumuseţeze viaţa cotidiană a oamenilor.

Primele realizări de seamă a picturii olandeze au fost obţinute în domeniul portretului, domeniu, de altfel, şi cel mai profitabil pentru pictorul secolului al XVII lea. În oraşele olandeze aproape fiecare cetăţean dorea să aibă portretele membrilor familiei sale. Apoi, mai era şi categoria destul de vastă a portretelor de grup destinate locurilor publice, ca primăriile, casele breslelor sau clădirile societăţilor de binefacere.
PORTRETUL DE GRUP

ÎN PICTURA OLANDEZA

A SECOLULUI AL XVII-LEA

- referat "Istoria artei" -

Student:

Radulescu Octavian

Istorie-Muzeologie

anul II

Pâna în secolul al XVII-lea, scoala olandeza de pictura a ocupat un
loc modest în arta Tarilor de Jos, ea nu se distingea printr-o
deosebita perfectiune formala, ci mai degraba printr-o atmosfera pura
si o viziune poetica a vietii de toate zilele. În secolul al XVII-lea
însa, ea a devenit prima scoala din Europa apuseana care a fost
capabila sa se ridice fara ajutorul bisericii si autoritatii puterii
de stat. Pictura olandeza a acestui secol era destinata sa redea si sa
înfrumuseteze viata cotidiana a oamenilor.

Primele realizari de seama a picturii olandeze au fost obtinute în
domeniul portretului, domeniu, de altfel, si cel mai profitabil pentru
pictorul secolului al XVII-lea. În orasele olandeze aproape fiecare
cetatean dorea sa aiba portretele membrilor familiei sale. Apoi, mai
era si categoria destul de vasta a portretelor de grup destinate
locurilor publice, ca primariile, casele breslelor sau cladirile
societatilor de binefacere. Burghezii olandezi doreau portrete fidele
în care pictorul sa nu intervina prea mult. Erau satisfacuti de
asemanarea si redarea realista a costumului. Asa ca cea mai mare parte
a obisnuitelor portrete olandeze reflecta un gust burghez sobru si
arata un nivel decent al mestesugului, fara vreo trasatura deosebita.

Dar, în nici o alta tara din Europa nu s-a dezvoltat portretul
colectiv, ceea ce face din acest tip de portret o manifestare puternic
nationala a culturii Olandei. Aici, biserica încetase sa mai fie
patroana artelor, nu exista un suveran absolut si nici o curte mare
care sa ofere artistului comenzi pentru proiecte monumentale. În afara
decorarii întâmplatoare a primariilor, singurele comenzi mari oferite
pictorilor olandezi erau portretele unor grupuri oficiale, corporatii.
Aici aveau ocazia sa glorifice spiritul civic al burghezilor olandezi.
Membrii companiilor de puscasi, conducatorii breslelor si membri
institutiilor de caritate îsi faceau portrete de grup. Obligatia
artistului de a da importanta egala fiecarui portret individual avea
drept rezultat o monotonie a compozitiei, pe care rareori artistii au
putut sa o învinga.

Cel mai valoros pictor de la începutul veacului al XVII-lea a fost
Frans Hals (1580/81 - 1666). Devenit de timpuriu specialist în
portret, Hals a stiut sa-si priveasca modelele cu o rara
spontaneitate. El s-a remarcat prin tehnica sa stralucitoare si
ingenioasa, ca si prin vitalitatea neobisnuita cu care îsi înzestra
subiectele. În anii maturitatii sale, el a lucrat adesea pe tarâmul
portretului de grup. Artistul a stiut sa cuprinda dintr-o privire
reuniunile zgomotoase de tintasi, cu miscarea unduitoare care le
strabate si cu atmosfera lor vesela, de mica petrecere, cum sunt
compozitiile: Ofiterii arcasilor Sf. Gheorghe - 1616, Archebuzierii
corporatiei Sf. Adrian - 1623-1624 sau Banchetul ofiterilor din ghilda
Klovenier. În aceste compozitii se observa spectacolul solidaritatii
colective, a jovialitatii si bunastarii, al încrederii în sine.
Solutiile propuse ies, oarecum, din compozitia clasica. Personajele,
fastuos îmbracate, ordonate simetric în prim-plan, primesc interventia
ritmicii dinamice a accentelor de lumina si a jocurilor diagonalelor.
În portretele de grup ale predecesorilor lui Hals, figurile erau voit
aranjate neavând aproape nici o legatura între ele, tablourile faceau
impresia de a fi alcatuite din bucati separate, cusute la un loc.
Privirea rapida a lui Hals, incomparabila sa capacitate de a prinde o
miscare în zbor si de a o reda instantaneu, i-au permis sa devina cel
mai de seama maestru al portretelor de grup.

În ultimii ani de viata, când artistul cunoaste lipsurile, este
internat în azilul de batrâni din Haarlem (1664). Aici, dupa ce ritmul
activitatii sale scazuse, a pictat ultimele doua capodopere, cele doua
portrete de grup Regentele azilului de batrâni si Regentii azilului de
batrâni. Aceste portrete târzii sunt pline de neliniste interioara. În
fata noastra nu se afla oameni, ci doar umbre palide. Grupurile se
scindeaza în mai multe parti; figurile, în pete de culoare colturoase.
Palariile negre, pe care odinioara cavalerii le purtau îndraznet, pe o
ureche, seamana acum cu niste pasari uriase, având parca o existenta
aparte, separându-se de chipurile oamenilor. mansetele si gulerele
albe formeaza linii si triunghiuri nelinistite. Vedem chipuri obosite,
apatice. Interpretarea psihologica nuantata este dublata de
întelegerea pictorului experimentat. Acea "nota grava", cum spunea un
mare artist, se face sensibila în acordurile cromatice sobre, în
tensiunea, concentrarea si expresia dramatica a chipurilor rezumând
biologicul obosit si pierderea nazuintei. Ocrurile si accentele
carminii construiesc din pete obrazuri ridate, pleoape cazute,
epiderma mâinilor uscate de batrânete. Griurile albastrui fixeaza
fulgurant lumina pe marile gulere ale personajelor. Verva tusei este
subordonata expresiei de nostalgie si tristete.

Hals, marele portretist, a lasat în urma suitele de portrete, belsugul
varietatii fizionomiei umane, secunda trairii, instantaneul miscarii
surprinse în nenumaratele chipuri vibrânde de viata.

Un alt mare artist olandez al secolului al XVII-lea care a abordat în
picturile sale portretul de grup a fost Rembrandt. Patruns în
universalitate ca unul dintre cei mai mari artisti ai tuturor
vremurilor, Rembrandt Harmensz van Rijn (1606-1669) este numele
stralucit care a adus glorie artei olandeze a secolului al XVIII-lea.
Fiu de morar, el este tipul omului simplu, direct, obisnuit, care
traieste din plin toate bucuriile de care are parte. Cel care a avut o
puternica influenta asupra tânarului Rembrandt a fost Pieter Lastman.
Viziunea retoricii teatrale si efectele clarobscurului, deprinse de
Lastman în Italia, vor înrâuri arta lui Rembrandt înca de la început.

Creatia lui Rembrandt cuprinde capodopere în cadrul tuturor genurilor
picturii: compozitii cu caracter mitologic si alegoric, compozitii cu
subiecte religioase inspirate din Biblie; compozitii cu caracter
contemporan.

Cele mai mari succese le-a obtinut cu portretele sale. Prin fata lui
s-au perindat acelasi tip de oameni ca si prin fata lui Hals, dar la
Rembrandt ei au o expresie mai serioasa, mai interiorizata. Ei se uita
insistent la privitor, ca si cum ar dori sa-i comunice ceva.

Portretistica lui Rembrandt se împarte în trei tipuri: autoportretele,
portretele individuale si portretele de grup. În special
autoportretele reflecta acea fuziune dintre subiectiv si universal,
caracteristica pentru geniul lui Rembrandt. Portretele individuale
reflecta sensibilitatea lui Rembrandt fata de latura spirituala a
omului si indica deopotriva generozitate si profunzime în
interpretarea caracterului omenesc. Portretele de grup evidentiaza, pe
lânga aceste calitati de baza, abilitatea artistului în a lega
figurile individuale de activitati si situatii comune.

Lectiile de anatomie apartin categoriei de portrete ale "consiliilor",
deoarece de obicei nu era reprezentata întreaga breasla a medicilor,
ci doar un grup mic de doctori în timp ce participau la o prelegere
sau o demonstratie facuta de unul dintre membri. În Lectia de anatomie
a Dr. Nicolaes Tulp din 1632 Rembrandt reda o disectie. În cadrul
grupului strâns unit cadavrul exercita cea mai puternica atractie,
ocupând suprafata cea mai intens luminata. Datorita costumului sau
întunecat, vorbitorul contrasteaza puternic cu cadavrul luminat si mai
puternic cu petele luminate ale propriei sale figuri, mâinile, fata si
gulerul. Singur Dr. Tulp poarta palarie, în timp ce cei sapte
ascultatori sunt cu capul descoperit. Ei formeaza o suprafata cu
contraste mai deschise în cadrul grupului. Fiecare fata contrasteaza
cu gulerul mare, alb, iar atmosfera cenusie a camerei îmblânzeste
contururile. Culoarea este rece si aproape monocroma, lasând accentele
principale pe seama clarobscurului. Tonurile variaza de la gri la brun
si de la alb la negru. Umbrele verzi sterse de pe cadavru formeaza un
contrast izbitor cu tusele rosii de pe bratul disecat.

...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.