Povestea teiului lucrare comparativa

Trimis la data: 2003-05-12
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 1
Nota: 6.90 / 10
Downloads: 1858
Autor: Natalia grigore
Dimensiune: 7kb
Voturi: 158
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Poemele "Povestea teiului" si "Fat-Frumos din tei"dateaza din perioada in care Eminescu cauta modul de a realiza un poem de specific....
M.Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii române , “ poetul nepereche” creator al unei opere care străbate timpul cu o forţă nealterată , trăind într-o perpetuă actualitate .

Poemele “Povestea teiului” şi “Făt-Frumos din tei” datează din perioada în care Eminescu caută modul în care să realizeze un poem de specific naţional . Poemele sunt identice ca temă şi ca motiv însă ele se fac diferite prin felul de expunere a autorului , deasemenea prin încheerea lor care evidenţiază imagini simbolice diferite cum ar fi “ cornul” a cărui imagine apare mai des şi cu o însemnătate mai mare în” Povestea teiului” iar imaginea “ calului alb” ce simbolizează timpul, trupul angelic , destinul cast, apare cu o simbolică mai mare în” Făt-Frumos din tei” .

Primele cinci strofe din poeme sugerează un dialog între Blanca şi tatăl ei , axat pe două concepte fundamentale despre lume şi viaţă ; tatăl îi hotărăşte aşezarea într-un schit , spre a duce o viaţă astetică , pentru ca să răscumpere păcatul părintesc , însă Blanca se opune, ea respinge hotărîrea tatălui pentrucă ea nu poate să conceapă lumea ca univers al sacrificiului ; lumea ei reese din sufletu-i tînăr , vesel, doritor de dragoste , de joc în “Făt-Frumos din tei” şi de danţ , muzică , pădure în “Povestea Teiului “. , însă hotărîrea tatălui este fermă ceea ce şi determină o reacţie romantică , un refugiu în codru , o evaziune faţă de realitate , care se prefigurează în strofa a şaptea ; tot aici ne apare pentru prima dată calul alb( atît în Făt-frumos , cît şi-nPovestea teiului.) care-i devine bun tovarăş ..

În centrul peisajului eminescian se află codrul , izvorul şi teiul , un peisaj mitic în a cărui adîncime simbolică se concentrează natura , iubirea , timpul , sub incideanţa vrajei magice . Ea refuză viaţa monahală hărăzită de tatăl ei şi fuge în codrul ,la izvorul vrăjit , lîngă teiul vechi şi sfînt .Vraja este un element definitoriu al poieziei sacre , magico – mitice, deoarece e chiar cîntecul naturii care adoarme şi metamorfizează.

Evaziunea ei în codru pare o împlinire a unui destin , dar şi rezultatul unei opţiuni . Codrul devine un lăcaş de refugiu pentru sufletele rătăcite , un loc plin de vrajă , o regăsire a imaginarului ; în următoarele versuri autorul interferează sentimentul iubiri cu sunetele şi peisajele naturii . Evadarea în codru se produce în timpul înserării “Cînd a serii raze roşii / Asfinţind din ceruri scapă…” în “Făt-Frumos din tei” şi în “Ppovestea teiului”: “Sara vine din arinişti../ Cerul stelele îşi arată …“.

Într-un asemenea context Eminescu descoperă spiritul teiului sacru care se confundă cu murmurul izvorului ce curge de sub el în mijlocul codrului . Pe lîngă acest peisaj miraculos al codrului autorul în” Pvestea teiului “ mai adaugă şi simbolul lunii ce în “Făt -Frumos “ apare abia la sfrşitul operei , cînd se realizează iubirea . Luna ,astrul selenar în asociere cu toate celelante elemente al cadrului natural , are un rol privilegiat , ea contribuie la realizarea atmosferii de extaz şi insomnie .

Luna tuteleaza întreaga fire şi mai ales pe îndrăgostiţi : ea varsă linişte şi somn , dă o stălucire halucinantă izvorului, umplîndul de vrajă . În opera eminesciană luna mai apare sub simbolica unui străjer , astru ocrotitor al îndrăgostiţilor , sursă de lumină în întunericul gros al nopţii. În” Povestea Teiului” ea îşi păstrează semnificaţiile , răsărind înaite de apariţiei lui Făt- Frumos . Făt-Frumos este tînărul ce răsare din tei în faţa fetei rătăcite , în mijloc de pădure , lîngă izvor . Portretul fixează o imagine voievodală , purtînd drept coroană flori de tei .

Exteriorul tînărului ne este relatat mai bine în “Făt-Frumos din tei”, unde imaginea lui ne apare mai mult sugerînd zburătorul ,sub forma unui personaj malefic “ cu ochi mari , plini de vis, cu părul negru şi la şold un corn de argint” în soţit de un cal negru ce sugerează un destin de păcat , ca o consecinţă de naştere din păcat :el o ispiteşte cu cîntecul lui de dor sau de jale , aducînd-o într-o altă lume “..Dar ei trec , se pierd în codrii …“ . Idila împleteşte sentimentul de iubire cu sentimentul naturii… “/… numai murmurul cel dulce /Din izvorul fermecat /Asurzeşte melancolic /A lor suflet îmbătat .

Sfarşitul acestor opere se conturează diferit : în “Făt Frumos din tei” autorul pune acentul pe imaginea calului ce în mod simbolic o părăseşte pe eroină , ce ne sugerează despărţire ei de destinul alb al feciaorei , “ Dar frumoasa lui stăpînă /A rămas pierdută-n lume “ , adică şi-a pierdut şi sufletul .”Povestea teiului “ sfîrşeşte cu note filosofice , aici se conturează simbolistica cornului care ne cîntă trista amintire a visului frumos ce se îndepărtează de acel cadru acrotitor al naturii şi tot aici ne apare luna ce vegeaza blând asupra cuplului amoros .

Aşa privind , putem înţelege cum se scrie o poveste de dragoste de un farmec dureros şi cum ea transcede sacrul transformîndu-se în real , în istorie , cum visul se înceţoşează , pe musură ce trece timpul , şi puterea cornului dătător de viaţă se pierde tot mai mult “ Se tot duc se duc mereu ,/Trec în umbră ,pier în vale …..
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.