Praslea cel Voinic si merele de aur - argumentare

În basmul „Praslea cel Voinic si merele de aur”, personajul principal este Prâslea, personaj central prezent în toate momentele actiunii, şi al cărui nume apare chiar în titlu. Prâslea va instaura victoria binelui.

Întreaga desfăşurare a absmului constitue drumul iniţierii unui tânăr, al pregătirii sale ptr. a deveni împărat. Prima treaptă a acestei iniţieri, o constitue zădărnicirea unui furt şi alungarea hoţului.
Prin cuvintele pe care i le spune împăratului, Prâslea se dovedeşte a fi ataşat de părintele său şi plin de modestie.

Mai târziu când împăratul intenţiona să-i pedepsească pe fii săi mai mari, vorbele lui Prâslea îi arată bunătatea şi puterea de a ierta. : „Tată, eu îi iert şi pedeapsa să io dea Dumnezeu.” După cum arată şi numele personajului central al basmului este mezinul familiei, însuşi împăratul caracterizându-l ca fiind necopt. Faptele contrazic însă această opinie. Astfel, măsurile pe care şi le ia ptr a nu dormi, scot în evidenţă isteţimea lui Prâslea, tot aşa cum hotărârea de a urmării hoţul echivalează cu dorinţa de a-şi duce misiunea până la capăt : pleacă pe tărâmul celălalt, se luptă cu zmeii, eliberează fetele de împărat şi se întoarce victorios.

Drumul pe celălalt tărâm constitue o a doua treaptă a iniţierii lui Prâslea. Folosindu-şi curajul şi îndrăzneala pământeanul va izbuti să-i ucidă pe zmeii mai mari, pregătindu-se ptr. întâlnirea decisivă cu mezinul zmeilor. Vitejia, încrederea în victorie şi credinţa în Dumnezeu sunt calităţile care se relevă cu această ocazie.

Ca-n toate basmele populare presonajul central, Prâslea, este simbolul binelui ce învinge răul. Finalul basmului, exact acest lucru îl comunică: dreptatea triumfă, adevărul şi cinstea sunt în totdeauna împreună şi sunt pretutindeni, iar cei viteji şi cinstiti sunt răsplătiţi şi trăiesc până la adânci bătrâneţi.

Prâslea este aşadar personajul care captează atenţia cititorului încă din titlu. Este un personaj imaginar şi creatorul popular ne surprinde în mod treptat o mulţime de virtuţi morale printr-o caracterizare directă. Mai întâi îi sunt surprinse gândurile, dorinţa de a arăta ce poate.