Preliminarii la o intelegere a demnitatii jocului in lumea culturii

Trimis la data: 2009-04-01
Materia: Arte plastice
Nivel: Facultate
Pagini: 11
Nota: 7.22 / 10
Downloads: 15
Autor: Georgian Lupescu
Dimensiune: 26kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
In 1560, Bruegel picteaza jocuri de copii. Specialistii au facut inventarul scenelor: saptezeci si opt de experienAZte ludice, aproape replica plastica a jocurilor enumerate de Rabelais in cartea 22 din Gargantua. Cum am putea spune, privind Jocurile lui Bruegel, ca nu stim ce este joAZcul? in coltul din stinga al tabloului, pe o prispa, doua fete joaca arsice. Deschizi din nou cartea specialistului si afli ca jocul redat aici de Bruegel e vechi de cind lumea, ca la greci se numea pentelitha ("cinci pietre"), la romani tali, ca englezii ii spuneau ca si grecii --five-stones --, iar germanii Fangsteine, ca Rabelais il inregistreaza sub numele de aux martres sau aus pingres, ca il joaca deci copiii dintotdeauna si de pretutindeni..
Tabloul lui Bruegel si cartea care il talmaceste nu fac decit sa ne confirme impresia ca, tocAZmai fiindca sintem intr-un spatiu familiar, stim, si ca, departe de a constitui o problema, jocul nu poate insemAZna mai mult decit prilejul unei recunoasteri sau regasiri. Treci pe suprafata pinzei cu gindul ca in reprezentarea eternului-ludic este consfintita nu doar o traire trecuta, ci si detinerea unei stiinte a lucrului.

Ce poate fi atunci o carte despre joc daca nu evocarea unei experiente colective si a unei cunoasteri subintelese? Dar pina si pictura este poate mai mult decit atit; cind in locul unei simple reprezentari ajungem sa vedem o imagine cu tilc, deci un simbol, atunci putem intelege ca tabloul lui Bruegel este, in fond, o capcana: inventariind
plastic jocuri, el ne poate lasa la suprafata jocului; simAZpla traducere in reprezentare a bunului-simt, nu ne conAZfirma el credinta ca spatiul experientei este totuna cu cel al cunoasterii?

Sa privim insa mai atent: sub chipurile acestea incerAZte, de copii batriniciosi, este antrenata parca toata suflarea unei comunitati, si gindul ca toata lumea se joaca deschiAZde deodata catre un alt soi de ludus sau catre un perpe-tuum ludic. De altminteri, totul este aici atit de nefiresc, incit esti impins sa treci de la simpla privire la o cumAZpanire mai atenta a lucrurilor.

Locul de desfasurare a jocurilor sint piata unui oras, curtile si casele care o im-prejmuiesc, ba chiar strazile care se deschid din piata, creind liniile de fuga ale tabloului. Cele saptezeci si opt de jocuri traiesc insa intr-o falsa vecinatate; coexistente, ele nu pot fi gindite decit sub forma unor clisee ludice; prelungind in gind miscarile protagonistilor, sintem obliAZgati sa constatam ca ei isi violeaza reciproc spatiile de joc;

vecinatatea jucatorilor eterogeni este astfel fictiva si, desi adus sa existe laolalta intr-o topografie reala (piata), ei creeaza de fapt o sinteza spatiala artificiala, care capata de indata o valoare ideala si demonstrativa. Este ca si cum toate curtile copiilor s-ar fi varsat intr-o piata abstracta a jocului. Din tablou, se degaja un soi de ostentatie lu-dica, si aceasta senzatie de "prea mult joc" ne obliga sa ne gindim ca jocul nu este doar o experienta cu hotare ferme, ca, deschizind aceasta expozitie a jocului intr-un spatiu conventional.

Bruegel a avut mai degraba in veAZdere o dimensiune a existentei, o realitate care debordeaza granitele copilariei, invadind, ca o figura a carei existenta ne scapa deocamdata, intreaga regiune a fiintei umane. Tabloul lui Bruegel nu este un raspuns, dar este deschiAZderea unei probleme.

Raspunsurile care s-au dat acestei probleme sint exAZtrem de variate, insa atitudinile posibile fata de ea sint constante si, dupa indrazneala cu care s-au desprins de realitatea empirica a jocului, trecind la surprinderea unei semnificatii mereu mai inalte, ele se definesc fie ca stiintiAZfice, teoretic-culturale sau filozofice, in istoria explicarii jocului, s-a intamplat astfel ca determinarea esentei sale sa suporte mersul urcator al gindirii care paseste spre cercuri tot mai largi de generalitate.

S-a petrecut asa cu orice realitate in care omul s-a simtit esential angajat (limba, sacrul, munca sau tragicul, de pilda), sau este vorba, in cazul jocului, de un fenomen privilegiat, care merita atentia unor atitudini spirituale conjugate? Nu este vorba aici de o proprietate care impune jocul altfel si mai presus constiintei noastre decit poate s-o faca oricare alta dimensiune aflata in lumea omului?

Daca jocul este o experienta simulata a nedeterminarii, s-a spus, atunci inseamna ca el este unica modalitate a distantarii fata de tot ceea ce in viata curenta inseamna loc fix, dependenta, reglare. Caci, chiar reglementat, jocul termina prin a ne da constiinta gratuitatii ascunse in orice angajare si, in masura in care scoate la lumina procentul de arbitrar ce rezida in orice intreprindere umana.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.