Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi

Recurgand la sensul propriu al cuvantului "mucigai" se creaza o imagine "urata", "dezgustatoare".Conotatiile create de Arghezi pe calea transfigurarii artistice stau sub semnul esteticii uratului ( ca la Baudelaire in Florile raului ).

Frumosul florilor este transgresat (inundat) de calalalt termen al sintagmei Flori de mucigai Confesiunea poetului este tulburatoare, plina de dramatism, fiindca actul poetic facut cu daruire (pentru a oglini un univers uman terifiant al puscariilor) devine martiraj, truda sisifica : Le-am scris cu unghia pe tencuiala/ Pe un parete de firida goala/Pe intuneric, in singuratate,/Cu puterile neajutorate. Tema poeziei este deci acest aspect generalizat al travalilui artistic : >> Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga >> .

Prin cunoasterea realului, a unui univers fetid, imund, scriitorul poate sa reflecte grotescul, uratul, absurdul- nefiind ajutat nici de zodii, si nici de sfinti ; el scrie ca un damnat. Cu puterile neajutate/ Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul/ Care au lucrat imprejurul lui Luca, lui Marcu si lui Ioan. In acest text, totul este decantat, esentializat in simboluri.

Imaginile urmatoare sunt surprinzatoare, de o neasteptata originalitate. Poetul traieste stari limita in planul cunoasterii si in cel al creatiei, el se comunica pe sine prin metafore, enumerare, repetitii, versuri abrupte, sacadate. El scrie stihuri fara an(iesirea din timp, din istorie), "stihuri de groapa"(ale suferintei, morbidului si macabrului ), stihuri de sete de apa>>(vitregia, chinul existential, dezechilibrul), stihuri de foame de scrum (terifiantul, infernalul, deznadejdea halucinanta, depresia onirica ).