Proba raportului juridic civil

Se gaseste in Codul civil, in Codul de procedura civila si in Codul comercial. Codul civil reglementeaza admisibilitatea si forta probanta pentru patru mijloace de dovada: inscrisurile, marturia, marturisirea si prezumtiile, precum si sarcina probei. Codul de procedura civila reglementeaza trei mijloace de dovada: ex 828m126i pertiza, probele materiale si cercetarea la fata locului. Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".

Cum primul care se adreseaza justitiei este reclamantul, inseamna ca lui ii revine, mai intai, sarcina de a dovedi cele pretinse (onus probandi incumbit actori). Dupa ce reclamantul s-a conformat acestei exigente juridice, este randul paratului ca, in aparare, sa dovedeasca faptele pe care-si sprijina cererile sale. Deci, sarcina probei trece la el; in acest inteles se spune ca, in aparare, paratul devine reclamant (in excipiendo reus fit actor).

La aceste doua reguli privind sarcina probei se adauga cea de a treia: judecatorul trebuie sa aiba rol activ in stabilirea completa a adevarului, putand sa ordone, din oficiu, administrarea dovezilor, "pe care le va gasi de cuviinta, chiar daca partile se impotrivesc" (art. 129 C. pr. civ.). Inscrisul autentic. Potrivit art. 1171 C. civ.: "Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a facut".

Principalele categorii de acte autentice sunt: inscrisurile autentice notariale; hotararile organelor jurisdictionale (si, in primul rand, hotararile judecatoresti); actele de stare civila. In ce priveste puterea doveditoare a inscrisului autentic, urmeaza a distinge: mentiunile ce reprezinta constatari personale ale agentului instrumentator, facute cu propriile simturi, fac dovada deplina, ele neputand fi combatute decat prin procedura inscrierii in fals (procedura dificila si riscanta.

Mentiunile ce privesc declaratiile partilor, facute in fata agentului instrumentator, dar a caror veridi-citate nu poate fi verificata de acesta, fac dovada pana la proba contrara; mentiunile straine de obiectul inscrisului pot avea valoarea inceputului de proba scrisa.