Proiect de cercetare-temperamentul si nervozitatea

Proprietatile au un caracter potential, ceea ce le permite sa se manifeste active sau sa afle intr-o stare latenta in dependenta de anumite conditii. Aceasta, de altfel, se refera in egala masura si la alte proprietati psihice. Conditiile sociale in care se manifesta temperamentul individului sunt prioritare, in sensul ca indivizii de temperamente total diferite pot avea in condtii diferite un comportament asemanator.

Atunci insa, cind conditiile sunt aceleasi, comportamentul lor devine diferit.Dintre studiile publicate care retin atentia privitor la problema abordata, mentionam urmatoarele: din perspectivele tipologiei temperamentelor- Hippocrate, Pavlov, Jung, Eysenk, Galenus si Kretchmer(pag.6; 7; 21; 22). Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o tipologie a temperamentului nul mai pronuntat care va fi reluata si precizata de psihologii francezi Rene Le Senne si Gaston Berger.

Ei pornesc de la trei factori fundamentali: emotivitatea, activitatea si rasunetul (,,Din perspective pedagogica a predarii invatarii"- M.Freyer, Michel Minder, I. Cerghit, I . Neacsu, E. Rafaila s.a (pag.27; 8; 16; 17).Calitatile temperamentului, ca si calitatile sistemului nervos, nu ramin absolut neschimbate. Calitatile temperamentului nu se manifesta plenar nici imediat dupa nastere si nici la o anume virsta.

Ele se dezvolta intr-o anumita succesiune, conditionata atit de legile specifice ale maturarii activitatii nervoase superioare, cit si de legitatile specifice ale maturarii fiecaruia din tipurile sistemului nervos. Cauza aparitiei unor particularitati individuale ale comportamentului trebuie cautata in calitatea proceselor nervoase de excitatie si inhibitie si a diferitor combinari ale acestora, de aici si problema cercetarii noastre.

In acest context au fost formulate obiectul, scopul, si obiectivele studiului conceptual metodologic si organizatoric al proiectului de cercetare, valoarea teoretica, precum si etapele de desfasurare.
Primele teorii asupra temperamentului, confundau temperamentul cu constitutia fizica. In antichitatea greaca, medicul Hippocrat (460-370 a stabilit patru tipuri de comportament dupa modul cum predomina cele patru humori ale corpului: sangvinic (singe), flegmatic (flegma ce e secretata de creier), melancolic (fierea neagra) si coleric (fiere galbena).

In sec. al XIX-lea fiziologul rus I.P.Pavlov are ca baza a temperamentului fiziologia Sistemului Nervos Central, si anume: energia, mobilitatea, echilibrul proceselor nervoase. Prin energia proceselor nervoase se intelege capacitatea de lucru a celulelor nervoase. Mobilitatea inseamna rapiditatea cu care se schimba un proces nervos, putind fi inlocuit cu alt proces nervos, iar echilibrul se refera la raportul dintre cele doua procese nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia.