Proiectare didactica

Referat despre Proiectare didactica
În acest context, proiectarea didactică poate fi definită drept un demers de anticipare a modului în care se va desfăşura activitatea instructiv-educativă într-o anumită perioadă de timp.

ETAPELE PROIECTĂRII DIDACTICE

Demersul de anticpare a desfăşurării activităţii instructiv-educative implică următoarele etape:
- stabilirea obiectivelor activităţii instructiv-educative. Obiectivele sunt rezultatele aşteptate la sfârşitul unei activităţi de învăţare şi sunt exprimate în termeni de achiziţii în plan comportamental;
- alegerea conţinuturilor activităţii instructiv-educative. Conţinuturile sunt selectaţi în funcţie de obiectivele propuse şi sunt organizate, structurate după cerinţele didactice;
- precizarea căilor şi mijloacelor de realizare a obiectivelor, ceea ce implică alegerea metodelor şi mijloacelor de învăţământ, elaborarea suporturilor materiale, construirea situaţiilor de învăţare ş.a.;
- elaborarea modalităţilor de evaluare, prin stabilirea criteriilor şi tehnicilor de evaluare şi construire a instrumentelor de evaluare.
În funcţie de perioada de timp luată în considerare, proiectarea pedagogică poate fi: globală sau eşalonată.
Proientarea pedagogică globală: este realizată pe o perioadă mai mare de timp (ciclu de învăţământ). Se finalizează cu elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare.
Proiectarea pedagogiică eşalonată: vizează perioade de timp mai restrânse (an şcolar, semestru, capitol, lecţie). Este realizată de cadrele didactice şi se concretizează în planificări şi proiecte didactice. [8, p.250]

NIVELURILE PROIECTĂRII EŞALONATE
Proiectarea activităţii anuale
Proiectarea activităţii anuale la nivelul unei discipline şcolare presupune:
- analiza planului de învăţământ şi a programei şcolare;
- stabilirea obiectivelor de referinţă/a competenţelor generale urmărite prin predarea disciplinei respective;
- cunoaşterea particularităţilor populaţiei şcolare cărora li se adresează;
- structurarea conţinutului disciplinei pe arii de conţinut / capitole şi stabilirea relaţiilor dintre acestea;
- repartizarea numărului de ore pentru fiecare capitol cât şi pentru activităţile de recapitulare şi evaluare.
Proiectarea activităţii anuale se finalizează cu elaborarea planificării anuale.
În tabelul următor este prezentată structura orientativă a planificării anuale.

Proiectarea activităţii semestriale
Proiectarea activităţii semestriale are ca punct de plecare proiectarea anuală şi presupune: studierea programei şcolare şi a manualelor; analiza amănunţită a conţinutului fiecărui capitol, identificarea unităţilor de informaţii, ordonarea şi ierarhizarea acestora; eşalonarea conţinutului pe parcursul semestrului până la stabilirea subiectului fiecărei lecţii; prefigurarea strategiilor didactice corespunzătoare fiecărei arii de conţinut; corelarea necesarului de mijloace de învăţământ cu resursele materiale existente în şcoală; identificarea mijloacelor de învăţământ ce vor fi procurate / elaborate de cadrul didactic; stabilirea metodelor de evaluare pentru fiecare capitol. Proiectarea activităţii semestriale se finalizează cu elaborarea planificării semestriale.
În tabelul următor este prezentată structura orientativă a planificării semestriale.

Proiectarea unităţii de învăţare
Unitatea de învăţare prezintă următoarele caracteristici: corespunde unei unităţi tematice (un capitol sau un subcapitol); contribuie la atingerea unor obiective de referinţă / competenţe specifice; se desfăşoară sistematic pe parcursul unui interval de timp delimitat (de obicei mai multe ore); necesită în final o activitate de evaluare.
Proiectarea unităţii de învăţare presupune: precizarea obiectivelor de referinţă/competenţelor specifice; selectarea conţinuturilor; analiza resurselor (metode de predare-învăţare; mijloace de învăţământ; forme de organizare a activităţii elevilor; locul desfăşurării; timpul); stabilirea instrumentelor de evaluare.

Proiectarea unităţii de învăţare poate avea următoarea structură orientativă:
Proiectarea unei lecţii implică următoarele demersuri de bază: formularea obiectivelor; identificarea resurselor; stabilirea strategiilor didactice; construirea instrumentelor de evaluare.

Formularea obiectivelor activităţii didactice (lecţiei)
Deoarece obiectivele prevăzute de programa şcolară nu se pot realiza într-o singură activitate didactică, este necesară formularea unor finalităţi concrete care să indice rezultatele ce se pot atinge la sfârşitul unei activităţi didactice date. Acestea reprezintă obiectivele operaţionale ale lecţiei.

Obiectivele operaţionale sunt rezultate anticipate ale activităţii de învăţare care prezintă următoarele caracteristici: exprimă în termeni de comportamente observabile şi pe cât posibil măsurabile, modificările apărute la elev, în plan cognitiv, afectiv şi psihomotor, la sfârşitul unei situaţii de învăţare; reprezintă puncte de referinţă pentru organizarea, reglarea şi evaluarea activităţii de predare-învăţare.
În formularea obiectivelor operaţionale ale activităţii didactice sunt luaţi în considerare următorii parametri (procedura lui Mager): comportamentul final al elevului, exprimat printr-un verb de acţiune (a identifica, a explica, a demonstra, a analiza, a trasa, a executa); condiţiile de manifestare a comportamentului (prezenţa sau absenţa unor resurse materiale etc.); criteriul de reuşită, exprimat de obicei în termenii performanţei minime admise. Acest parametru este important în elaborarea instrumentelor de evaluare. În tabelul de pe pagina următoare sunt prezentate exemple de obiective operaţionale formulate după procedura de operaţionalizare a lui Mager.

Greşeli de formulare a obiectivelor operaţionale:
- prin raportare la activitatea profesorului: pentru că ele indică schimbări în comportamentul elevilor (ex.: să explic elevilor modul de utilizare al aparatului);
- cu ajutorul unor verbe generale (a cunoaşte, a şti, a înţelege): pentru că ele nu denumesc comportamente observabile (ex.: elevul să cunoască definiţia puterii active);
- cu referire la mai multe operaţii: pentru că ar fi dificil de evaluat (ex.: elevul să recunoască şi să clasifice aparatele de măsură).
- în număr prea mare: pentru că nu ar putea fi atinse într-o singură lecţie.

Pe lângă obiectivele operaţionale, lecţia are un obiectiv fundamental: scopul lecţiei. Acesta exprimă intenţia cadrului didactic de a obţine modificări în comportamentul elevilor; indică acele capacităţi umane ce vor fi învăţate în lecţie (însuşirea unui concept, formarea unei deprinderi etc.); constituie criteriul de bază pentru stabilirea tipului de lecţie. [2].

Identificarea resurselor activităţii didactice (lecţiei)
În acest scop sunt luate în considerare: 1) resursele umane: a) particularităţile elevilor: nivel de pregătire, ritm de învăţare, stil de învăţare, interese, înclinaţii, trebuinţe. b)competenţele cadrului didactic: pregătire ştiinţifică, stil de predare etc.; 2) resursele materiale:
a) conţinutul: selectarea şi analiza riguroasă a informaţiei, alegerea exemplelor, aplicaţiilor, temelor etc;
b) mijloacele de învăţământ: stabilirea complexului multimedia pentru lecţii, confecţionarea de noi mijloace etc.;
c) locul desfăşurării lecţiei: clasă, cabinet, laborator, atelier;
d) timpul alocat lecţiei.

Stabilirea strategiilor didactice
Strategia didactică desemnează un anumit mod de a concepe activitatea de predare şi învăţare, combinând metodele, mijloacele de învăţământ şi formele de organizare a activităţii elevilor în vederea atingerii obiectivelor urmărite.
După Ioan Cerghit [2], strategiile didactice se pot clasifica:
1. în funcţie de caracterul determinant al învăţării: a) strategii prescrise, bazate pe dirijarea riguroasă a învăţării: imitative (imitarea modelelor); explicativ-reproductive (elevii ascultă şi reproduc ce au învăţat); demonstrative; algoritmice (învăţarea dirijată pas cu pas); b) strategii neprescrise, de învăţare prin efort propriu, prin activitate independentă: euristice, bazate pe descoperire; învăţarea problematizată; experimentare, cercetare; creative; c) mixte (euristice–algoritmice);