Pronumele - parte de vorbire

Trimis la data: 2013-05-30
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 9.27 / 10
Downloads: 0
Autor: mariaana
Dimensiune: 12kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv. Pronumele tu si iti tin locul substantivului, iar pronumele -i tine locul substantivului. Unele pronume au forme speciale, forme personale pentru a arata persoane diferite:eu, tu, el; insumi, insuti, insusi; al meu, al tau, al sau. Alte pronume nu au forme personale: acesta, acela, celalalt, altul, cineva. Dupa diferitele roluri pe care le au in vorbire, pronumele sant de mai multe feluri:personale, reflective, de intarire, posesive, demonstrative, relative, nehotarate si negative.
Primele patru sant pronume cu forme personale, iar celelalte sant pronume fara forme personale. Pronumele personal Pronumele personal are forme pentru persoanele I-a, II-a, si a III-a, la singular si la plural.Pronumele de persoana a-III-a are forme si pentru genuri, pentru ca el se acorda in gen si in numar cu substantivul pe care il inlocuieste. Fiecare dintre aceste pronume se declina luand diferite forme cazuale prin care se exprima functiile pronumelui in propozitie.

Cazurile nominativ, vocativ si acuzativ a pronumelui La cazul nominativ pronumele personal are formele:eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele, prin care se exprima functiile sintactice de subiect si de nume predicativ. La cazul vocativ pronumele personal are forme identice ca formele nominativului:tu, voi. Deosebirea dintre valoarea de vocativ si ceea de nominativ consta in rolul vocativului de a exprima o chemare adresata persoanei a-II-a, pentru a-i face o comunicare.

Valoare de vocativ este marcata in rostire prin intonatia mai inalta a pronumelui, iar in scris, prin punctuatie. La recunoastera valorii de vocativ ajuta mult observarea contextului. Pronumele la vocativ apare de obicei insotit de vocativul substantivului pe care il inlocuieste, iar grupul respectiv este deseori precedat de o interjectie, totul alcatuind o constructie exclamativa nepropozitionala, despartita de propozitia urmatoare sau de propozitia anterioara prin virgula ori prin semnul exclamarii: Voi mame, invatati pruncii vostri...cuvantul pace!

La cazul acuzativ pronumele personale au forme accentuate si forme neaccentuate. La persoana a-III-a singular si plural si la persoanele a-I-a si a-II-a plural formele accentuate ale acuzativului sant identice cu ale nominativului. Deosebirea dintre cele doua cazuri consta in faptul ca la acuzativ pronumele sant precedate. Pronumele neaccentuate determina totdeauna un verb, au sensul (pe mine, pe tine, pe el) si functia sintactica de complement obiect direct. Ele pot fi folosite singure(ma asteapta mama) sau insotesc obligatoriu pronumele accentuate cu propozitia pe, cand acestea au functia de complement obiect direct, marcand astfel deosebirea dintre acest complement si alte complemente exprimate prin pronumele accentuate cu propozitia pe: pe mine ma asteapta, asteapta-ma pe mine.

Pronumele accentuate cu alte prepozitii, cand sant in relatie cu un verb, pot avea functia de complement obiect indirect sau pot fi complemente circumstantiale de diferite feluri.Cazurile dativ si genitiv a pronumelui La cazul dativ pronumele personal are forme accentuate si forme neaccentuate. Pronumele la dativ determina un verb, raspunde la intrebarea cui? si are functia de complement obiect indirect: il dau lui(ei, lor). Pronumele neaccentuate pot fi folosite singure(imi aduce o carte) sau insotesc pronumele accentuate la aceeasi persoana si la aceelasi numar.

La recunoasterea valorii de dativ sau de acuzativ a pronumelor mentionate se poate veni in ajutor si textul, pentru ca in limba romana deseori dativul si acuzativul pronumelui personal apar exprimate in aceeasi propozitie si prin forma accentuata, care precizeaza sensul de dativ sau de acuzativ al pronumelui neaccentuat. Valoarea de dativ sau de acuxzativ a acestor forme se deosebeste prin sensurile pronumelor in propozitie. Pronumele neaccentuate au sensurile celor accentuate.

Pronumele neaccentuat la dativ determina si un substantiv la nominativ sau la acuzativ: mana-mi, mana-ti, mana-i. In constructiile de acest fel pronumele la dativ are sens pozitiv: mana mea, mana ta, mana sa(a lui, a ei). Acest dativ se numeste dativul posesiv. Cand substantivul determinat este precedat de adjectivul sau, pronumele in dativul posesiv se aseaza inaintea substantivului si se leaga de adjectiv prin liniuta: (pe) frumoasa-ti, (-i) mana. Pronumele la genitiv ca si substantivul la genitiv poate fi construit cu prepozitii sau locutiuni prepozitionale care cer genitivul: asupra, contra, deasupra, impotriva, in jurul.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.