Pronumele semiindependente

Trimis la data: 2008-01-22
Materia: Romana
Nivel: Gimnaziu
Pagini: 4
Nota: 8.86 / 10
Downloads: 394
Autor: Dobrica Mariana
Dimensiune: 11kb
Voturi: 34
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Din clasa semantică a pronumelor demonstrative de depărtare s-a desprins o subclasă sintactică de pronume, pronumele semiindependente (cel, al). Ocurenţa în enunţ a pronumelor semiindependente este condiţionată de coprezenţa unor determinări:



Acela este nou./ *Cel este nou./ Cel verde este nou.
Ambele pronume semiindependente (cel, al) funcţionează ca deictice (Cel roşu este mai bun.; Este al meu.) sau ca anaforice în cadrul discursului (Pe masă sunt două creioane. Cel roşu este mai bun.; Uite un creion roşu! Al meu!) sau în cadrul unui grup sintactic (Fata cea mică a împăratului era din cale-afară de frumoasă.;

Un răspuns al studentului a fost greşit.). Faţă de al, care este lipsit de semantică proprie, cel prezintă trăsături inerente de ”demonstrativitate” şi individualizare (mai slabe decât demonstrativul acela, dar mai puternice decât articolul hotărât –l). Din punct de vedere sintactic, cele două pronume semiindependente apar în contexte diferite.

Ambele pronume semiindependente cunosc mai multe utilizări contextuale. Rezultă astfel mai multe unităţi omonime, care pun probleme de interpretare.

Cel Al
Cel 1-Pronume semiindependent Al 1-Pronume semiindependent
Cel 2 - Formant în structura formelor oblice ale numeralelor ordinale Al 2- Formant în structura posesivelor/ genitivelor
Cel 3 – Formant în structura superlativului relativ Al 3-Formant în structura numeralului ordinal

Cel
În ipostaza de pronume semiindependent, cel (forma aferezată a lui acela) apare ca centru de grup sintactic, substituind un nominal: Paltonul verde este al meu.> Acela verde este al meu.> Cel verde este al meu.; Vreau pixul roşu. > Îl vreau pe acela roşu. > Îl vreau pe cel roşu.; Le-am dat cartea copiilor din prima bancă. >Le-am dat cartea acelora din prima bancă. > Le-am dat cartea celor din prima bancă. Este obligatoriu coocurent cu un adjunct cu funcţie de atribut:

-cel + adjectiv (cel nou);
-cel + adverb/ numeral ordina precedat de prepoziţia de (cel de acolo, cel de al doilea);
-cel + substantiv/ pronume în genitiv/ posesiv (cel al copilului, cel al lui, cel al meu);

-cel + substantiv/ pronume cu prepoziţie (cel de la mama, cel de la tine);
-cel + supin( cel de scris sau cel de citit);
-cel + propoziţie relativă (cel care te-a căutat/ cel ce te aşteaptă).

Cel preia informaţiile gramaticale de gen şi număr de la substantivul pe care îl evocă în discurs, iar forma cazuală este impusă de relaţiile sintactice în care intră în cadrul enunţului.
În limba veche, cu rol de pronume semiindependent se foloseau şi acel, acea:
„...două ortografii chirilice: una acea a cărţilor bisericeşti...şi alta acea a scribilor.” (Al.Lambrior,”Studii de lingvistică şi folcloristică”)

În sintagme cu patru termeni (substantiv + articol hotărât + cel + adjunct (unde adjunctul poate fi oricare dintre cei care apar în contextul pronumelui corespunzător), cel are rol emfatic, fiind o marcă suplimentară de individualizare, ca şi sinonimul său adjectival neaferezat: cartea aceea/ cea nouă, cartea aceea/ cea de acolo, cartea aceea/ cea de pe bancă, cartea aceea/ ? cea de care am nevoie.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.