Proprietatea privata

Trimis la data: 2004-05-07 Materia: Economie Nivel: Liceu Pagini: 5 Nota: / 10 Downloads: 8295
Autor: Carmen Istrate Dimensiune: 15kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
În economia de piaţă există o strânsă legătură dintre formele de proprietate şi modul de implicare a agenţilor economici în viaţa societăţii. Formele de proprietate pot genera fie interes pentru sporirea performanţelor agenţilor economici, fie dezinteres faţă de întreaga desfăşurare a activităţii economice. S-a dovedit că dezvoltarea societăţii depinde de progresul înregistrat în materie de proprietate.

PROPRIETATEA IN SISTEMUL ECONOMIEI CONTEMPORANE
În economia de piaţă există o strânsă legătură dintre formele de proprietate şi modul de implicare a agenţilor economici în viaţa societăţii. Formele de proprietate pot genera fie interes pentru sporirea performanţelor agenţilor economici, fie dezinteres faţă de întreaga desfăşurare a activităţii economice. S-a dovedit că dezvoltarea societăţii depinde de progresul înregistrat în materie de proprietate.

CONCEPTUL, OBECTUL ŞI SUBIECTUL PROPRIETAŢII

Proprietatea este un concept complex, cu o încărcătură juridică, filosofică şi economică. În sens juridic proprietatea reprezintă „dreptul de a utiliza şi de a dispune de un bun, într-un mod excesiv şi absolut, sub rezerva unor limitări precizate de legiuitor”.
Optica juridică a proprietăţii exprimă relaţia de posesiune a ceva de către cineva. Viziunea filosofică fundamentală ideea de proprietate, pornind de la personalitatea umană : în proprietate omule se implică şi se realizează ca fiinţă totală, manifestându-şi responsabilitatea prin proprietatea pe care o posedă, de care dispune şi pe care o integrează social prin folosire eficientă .
În sens economic, proprietatea este definită ca totalitate a relaţiilor dintre oameni în legătură cu bunurile, relaţii legate de norme istoriceşte determinate pe plan social. Ca raport socio-economic,proprietatea exprimă :
Dreptul de posesiune al bunurilor;
Dreptul de dispoziţie asupra obiectului proprietăţii;
Dreptul de gospodărire, administrare, gestionare a bunurilor;
Dreptul de a culege roadele utilizării proprietăţii.
În cadrul acestor atribute, dreptul de posesiune are rol hotărâtor,din acesta decurgând toate celelalte. Aceste atribute reprezintă monopolul proprietarului, înstrăinarea lor fiind o funcţie exclusivă acestuia: înstrăinarea lor totală generează relaţii de vânzare-cumpărare, donaţie, moştenire; iar înstrăinarea lor parţială provoacă relaţii de închiriere, arendare, concesionare.
Atributele menţionate ale proprietăţii nu trebuie înţelese simplist, în sensul că se rezumă la puterea de „a deţine, a folosi şi a dispune de lucruri”. În jurisprudenţa vestului se operează cu conceptul de proprietate înţeles ca „un set de drepturi”, care determină legitimitatea participării la procesul de dezvoltare socială.
În esenţă, proprietatea exprimă unitatea dintre obiectul şi subiectul ei.
Obiectul proprietăţii îl formează bunurile, în întreaga lor tipologie :
bunurile de consum, vizează omul ca fiinţă biologică, consumator de bunuri,
bunurile economice sau mijloacele de producţie, vizează omul ca factor de producţie.
Societatea este interesată atât în dezvoltarea producţiei de bunuri de consum cât şi a bunurilor economice, de volumul şi productivitatea acestora din urmă depinzând, în bună parte, posibilitatea de multiplicare a întregului obiect al proprietăţii.
O formă distinctă a proprietăţii, care prezintă mult interes pentru ingineri este proprietatea intelectuală, industrială şi comercială, reprezentată de patente, mărci de fabrică sau comerciale, dreptul de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, desene şi modele industriale, scheme ale configuraţiei circuitelor integrate şi altele.
Subiecţi ai proprietăţii sunt :
persoane fizice;
persoane juridice;
statul, care prin intermediul administratiei publice, deţine, utilizează şi gestionează o anumită parte din bunurile societăţii;
organizaţiile internaţionale , constituite prin aderarea anumitor agenţi din diferite ţări.
În economia contemporană, odată cu progresul tehnico-ştiinţific, cu sporirea considerabilă şi diversificarea obiectului proprietăţii,se îmbogăţeşte structura raportului de proprietate. Proprietatea evoluează, adaptându-se noilor condiţii,permiţând dezvoltarea continuă a economiei de piaţă. Astfel, se accentuează pluralismul formelor de proprietate, se intensifică raporturile de competiţie între formele proprietăţii, are loc întrepătrunderea sferelor publice şi private ale proprietăţii. Constituindu-se proprietatea mixtă, se amplifică intervenţia statului în economie. În aceste condiţii, drepturile de proprietate formează o parte tot mai importantă din regulile care guvernează majoritatea interacţiunilor economice, hotărând ce mişcări economice trebuie făcute. Pluralismul formelor de proprietate creează premisele stimulării iniţiativei, oferă posibilităţi neîngrădite de acţiune şi opţiune tuturor agenţilor economici, prin instrumentele şi mecanismele pieţei. Revoluţia managerială determină trecerea puterii de decizie şi a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat şi pe planul redistribuirii veniturilor. Creşterea intervenţiei statului în economie îşi face simţită tot mai mult prezenţa prin parteneriat, în sensul transformării statului intr-un veritabil partener pentru întreprinzători, integrându-se organic în mecanismul economiei de piaţă.

FORMELE PROPRIETĂŢII ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Istoria economică atestă existenţa concomitentă a mai multor forme de proprietate, în cadrul fiecăreia distingem mai multe modalităţi de însuşire a factorilor de producţie şi de exercitare a prerogativelor proprietăţii de către subiectul acesteia. Atât formele proprietăţii cât şi formele ei de gestiune diferă în timp şi spaţiu. Diversitatea formelor de proprietate şi de gestiune a acestora depinde de: epocile istorice, natura sistemelor economice, sistemul intereselor, competiţia internă şi externă, specificul producţiei, gradul de eficienţă economică, dimensiunea unităţilor economice etc.
În economia de piaţă contemporană coexistă următoarele forme principale :
proprietatea privată, cu forma de administrare individuală, individual-asociativă, privată de familie şi privat-asociativă;
proprietatea publică, aflată în proprietatea statului şi în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale ;
proprietatea mixtă, rezultată prin combinarea formelor de proprietate privată şi publică, atât în cadrul naţional, cât şi la nivel internaţional.
Proporţia fiecărei forme de proprietate în cadrul economiilor naţionale diferă. În general în ţările cu economie de piaţă proprietatea privată ocupă locul central, predomină. Compatibilitatea multiplelor forme de proprietate are sens şi suport în creşterea eficienţei economice şi în modernizarea aparatului tehnic al societăţii. Eficienţa şi raţionalitatea economică reprezintă criteriul absolut de apreciere a tuturor formelor de proprietate, care se află într-o permanentă competiţie.

Ca formă principală a proprietăţii în economia de piaţă, proprietatea privată se distanţează de celelalte forme prin următoarele avantaje :
asigură autonomie deplină unităţilor economice, constituind fundamentul libertăţilor individuale şi al democraţiei economice;
generează o concurenţă reală între agenţii economici;
stimulează libera iniţiativă în înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor;
asigură o cointeresare înaltă şi o motivare superioară în muncă;
permite o mai bună adaptare a activităţii unităţii la cerinţele schimbătoare ale pieţei, diminuând astfel riscul;
asigură răspundere maximă pentru valorificarea factorilor de producţie ai unităţii pentru sporirea eficienţei ei economice .
Prin toate aceste virtuţi, proprietatea privată susţine în mod constant interesul pentru o activitate economică performantă. Datorită acestor avantaje, în sistemul economiei de piaţă întreprinderea privată este considerată tipul fundamental şi caracteristic de organizare a unităţilor economice. Cu toate acestea, proprietatea privată nu este lipsită de unele limite, care pot fi însă înlăturate sau atenuate prin intervenţia statului. Între aceste limite avem în vedere faptul că proprietatea privată :
conţine tendinţe de extindere continuă, de concentrare şi centralizare, conducând treptat la monopoluri, cu urmări negative asupra funcţionării mecanismului economiei;
permite tendinţe de speculă cu mărfuri şi titluri de proprietate;
poate favoriza o stare de nesiguranţă materială ...

Stiri
Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.