Proteine

Trimis la data: 2004-06-02
Materia: Chimie
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 7.13 / 10
Downloads: 12
Autor: Paula Andries
Dimensiune: 10kb
Voturi: 934
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Referat despre Proteine
Proteinele sunt o clasă de compuşi organici, cu structură complexă şi masă moleculară mare, care prin hidroliză se transformă în aminoacizi.Proteinele sunt cei mai importanţi compuşi din regnul animal şi vegetal. Astfel, împreună cu apa, cu unele săruri anorganice, hidraţi de carbon etc. Sunt componenţi ai protoplasmei. Multe funcţiuni ale organismelor vii depind de proteine: enzimele – catalizatorii din organismele vii – hormonii – tot biocatalizatori – aticorpii, pigmenţii respiratori s-au dovedit a fi proteine.
Referat despre Proteine
Unele proteine formează parte componentă a corpului animal: tendoane, cartilaje etc.; altele au rol de protecţie: păr, lână, copite, coarne; multe constituie substanţe nutritive de rezervă. Plantele îşi sintetizează proteinele din compuşi anorganici ai azotului (amoniac şi azotaţi) pe care îi extrag din sol; ele nu elimină azotul sub nici o formă. Spre deosebire de plante, organismul animal nu îşi poate sintetiza toate proteinele de care are nevoie; ba mai mult, el elimină azotul sub diferite forme. De aceea, pentru menţinerea vieţii, organismul animal necesită mereu noi cantităţi de proteine, care sunt introduse în organism o dată cu alimentaţia (de origine vegetală sau animală).

În organism, în timpul digestiei, proteinele sunt hidrolizate enzimatic până la aminoacizi. Această hidroliză se desfăşoară în două etape: în prima etapă proteinazele hidrolizează proteinele din alimente până la peptide mari, care apoi, în a doua etapă, sunt hidrolizate în continuare de peptidaze pâna la aminoacizi. Proteinazele şi peptidazele reprezintă grupuri de mai multe enzime, fiecare din aceste enzime fiind specifică pentru hidroliza legăturii peptidice a unui anumit amino-acid.

Aminoacizii sunt indispensabili funcţionării organismului adult. Hrana animalelor trebuie să comţină deci o cantitate suficientă din fiecare amino-acid indispensabil pentru sinteza proteinelor specifice. Asemenea aminoacizi se găsesc, de exemplu, în proteine din lapte, carne, ouă, creier, peşte etc., astfel încât proteinele respective pot fi înlocuite unele prin altele fără ca organismul să sufere. Există însă proteine în care lipsesc unii din aminoacizii indispensabili, ca de exemplu valina sau tirosina; de aceea folosirea în alimentaţie numai a unora din aceste proteine poate duce la tulburări ale organismului. Sunt însă aminoacizi de care organismul se poate lipsi. Exemple de aminoacizi neesenţiali sunt glicocolul, alanina.

Organismul nu poate să-şi formeze rezerve de proteine. Prin aceasta rolul proteinelor se deosebeşte de cel al hidraţilor de carbon şi grăsimilor de care organismul se poate lipsi temporar. Deficitul mondial de proteine animale în raport cu o alimentaţie raţională pentru populaţia globului în continuă creştere a determinat pe oamenii de ştiinţă să studieze posibilitatea obţinerii unei cantităţi mai mari de proteine prin metode mai rapide. Lucrări fundamentale efectuate în ultimii ani (Champagnat) au arătat că unele micro-organisme pot transforma rapid hidrocarburi parafinice în concentrate proteino-vitaminice. Astfel, tratând un petrol parafinos (sau o motorină) cu culturi de anumite ciuperci (pe lângă fostat de amoniu şi alte adaosuri ieftine) rezultă, ca produs al metabolismului ciupercilor, un concentrat proteino-vitaminic şi, ca reziduu, un ulei alcătuit din izoparafine, naftene şi aromate (care poate fi prelucrat mai departe fără să mai fie supus unei deparafinări). Produsul proteinic este fără miros şi gust, astfel încât se preconizează folosirea lui ca adaos la alte alimente.

Compoziţia şi structura proteinelor. Numărul proteinelor existente în natură este foarte mare; fiecare specie animală sau vegetală are proteinele ei specifice. De aceea este destul de greu să se stabilească structura proteinelor, cu atât mai mult cu cât ele se transformă cu uşurinţă sub acţiunea diferiţilor agenţi fizici şi chimici. Compoziţia diferitelor proteine este relativ asemănătoare. Toate proteinele sunt formate din cinci elemente principale: carbon (50-52%), hidrogen (6,5-7,5%), oxigen (21-24%), azot (15-18%), sulf (0,5-2,5%); unele proteine cum este hemoglobina din sânge mai conţin fier (o,3-0,5%), altele precum cazeina conţin fosfor. Se cunosc şi proteine care conţin cupru, iod, etc. Pentru stabilirea structurii proteinelor s-a recurs la metode de hidroliză. Hidroliza se poate efectua cu acizi, cu baze sau cu enzime. Ca produs de hidroliză se obţine un amestec de diferiţi amino-acizi (până la 20), cum şi amoniac, rezultat prin hidroliza grupelor CONH2 prezente în unii amino-acizi.

Dupa E. Fischer (1902), proteinele sunt formate din resturi de amino-acizi,unite prin legături peptidice, CO-NH:
H2N – CH – CO – NH – CH – CO....NH – CH – COOH
I I I
R1 R2 R3

Fiecare catenă polipeptidică a unei proteine este formată dintr-un anumit număr de resturi de amino-acizi, dispuşi într-o succesiune determinată. Se observă că la formarea polipeptidei intervin numai grupele funcţionale în poziţii a ; chiar dacă amino acidul este un acid dicarboxilic sau o diamină, a doua grupare funcţională COOH sau NH2 este cuprinsă în catenele laterale (R1,R2,.... R n). Catenele laterale pot fi formate din resturi nepolare sau polare. Structura lor este una din cauzele varietăţii proteinelor. Cercetările efectuate în ultimii ani pentru stabilirea structurii chimice şi conformaţiei unor proteine au dat rezulatate deosebit de satisfăcătoare. Astfel, un pas înainte în acest domeniu reprezintă stabilirea secvenţelor de amino-acizi, adică a formulelor chimice pentru catenele polipeptidice, în insulină, hemoglobină şi alte proteine.

S-a stabilit apoi modelul elicoidal pentru formarea catenelor poilpetidice în a-proteine, iar unul din cele mai frumoase progrese în biologia moleculară este lămurirea (cu ajutorul specrelor de raze X) a conformaţiei proteinelor mioglobina şi hemoglobina. Cu toate aceste realizări, structura majorităţii proteinelor este încă insuficient cunoscută şi prezintă un vast domeniu de cercetare pentru mulţi oameni de ştiinţă. Cunoaşterea ei va ajuta la înţelegerea mecanismului celulei vii şi va deschide calea pentru mari progrese în biologie şi medicină.

Proprietăţi.
Din punct de vedere al solubilităţii, unele proteine sunt solubile în apă sau în soluţii diluate de electroliţi ( de exemplu globulinele sau albuminele), iar altele sun insolubile în aceşti dizolvanţi (de ex keratina sau colagenul). Proteinele solubile formează soluţii în care toate particulele dizolvate au aceeaşi mărime (soluţii monodisperse). Unele proteine insolubile, prin încălzire prelungită în apă, se pot şi ele solubiliza. În modul acesta, colagenul, după ce se imbibă, se dizolvă transformându-se în gelatină, care se dizolvă prin slabă încălzire cu apă. Masele moleculare ale proteinelor sunt foarte variate, de la zeci de mii la milioane. S-a constatat însă că foarte multe macromolecule de proteină sunt formate în realitate din asociaţia mai multor catene polipeptidice, prin forţe intermoleculare (forţe de coeziune sau legături de hidrogen).
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.