Psihologie diferentiala - curs

Domeniul psihologiei diferenţiale este de mare interes şi se conturează ca o preocupare de prim ordin în numeroase reviste medicale şi farmaceutice, în literatură şi dramaturgie, în istoria ideilor, în estetică şi critică literară, în indexarea de biografii celebre în domeniul judiciar, în psihologie, etc., lărgindu-se aplicabilitatea. Interesul este legat de presiunea ideii de diversitate implicată în mentalitatea ştiinţifică a secolului XX, dată cu o rejecţie intelectuală pronunţată faţă de reducţionismul simplificator.

Există însă şi motive constructive ce au creat psihologiei diferenţiale o justificare frontală credibilă. Dezvoltarea foarte mare a socializării personalităţii omului modern a alimentat dezvoltarea impresionantă a psihologiei naïve sub tensiunea cerinţei de a se realiza o mai bună cunoaştere a potenţialului uman, dar şi a caracteristicilor persoanelor numeroase pe care le cunoaşte fiecare om în acest secol.

O mare parte din acest capital de cunoaştere serveşte competiţia profesională, suportul statutului social şi dorinţa de a găsi persoane deosebite susţinută de spiritul de investigaţie socializat. Foarte intensă şi largă, explozia progres realizată de RTS (revoluţia tehnico-ştiinţifică) a creat în replică o dezvoltare fără precedent a domeniilor psihologiei concrete şi o angajare puternică în dezvoltarea de metode de cunoaştere a oamenilor şi a trăsăturilor lor de caracter concomitent cu cerinţa de a studia pentru o mai bună gestiune socială aptitudinile umane expresia lor diferenţială.

Sub această stare de interes s-au dezvoltat psihologia vârstelor, psihodiagnoza, psihologia muncii şi industrială, aceea legată de inteligenţa artificială şi capacităţile perceptibile de a fi folosite, psihologia artei, psihologia judiciară, economică, a sportului, psihologia socială şi psihologia pedagogică, medicală şi evident psihologia diferenţială.

Psihologia diferenţială, mai aproape de domeniile psihodiagnozei diferenţiale pe care le-a alimentat şi implicat ca suport de validare şi impulsionare, s-a dezvoltat ca o replică faţă de individualizarea descriptivă nenuanţată a psihologiei generale care prezintă un model de om simplificat şi fără identitate.

Psihologia diferenţială a implicat, folosirea activă a unei imense cantităţi de cunoştinţe psihologice efectuate prin nenumăratele investigaţii moderne, ale oamenilor de diferite feluri şi de diferite vârste. Acestea au pus pe prim plan, varietatea naturii umane. La toate acestea se adaugă interese legate de biogeneza umană şi efectele ei de diversitate.

Fără îndoială, obiectivele ce sunt implicate în aceste aspecte privesc un moment al dezvoltării psihologiei (mai ales secolul al XX-lea).
Oricât s-ar putea evoca faptul că există ţări foarte dezvoltate şi nedezvoltate în care portretistica umană este diferită şi corespunzătoare unor perioade sociale vechi şi noi, viteza de dezvoltare a oamenilor are în zilele noastre un ritm crescut. La o privire atentă întreaga omenire se află într-o etapă fierbinte de trecere şi coordonare a dimensiunilor asimetrice ale progresului, inclusiv într-o perioadă de îmblânzire a efectelor produse de viteza progresului dar şi de neglijarea deşeurilor lui de toate felurile, inclusiv morale.

Acest om al secolului XX, în finalul acestuia a făcut paşii cei mai importanţi de progres, mai curat din toate punctele de vedere. Acest om a creat progresul şi programul deschis pentru viitor, dar va trebui să cunoască toate fibrele şi caracteristicile, posibilităţile şi barajele interioare, fragilităţile şi forţele de creaţie umane. Psihologia diferenţială devine în aceste condiţii o ofertă ştiinţifică importantă de referinţe la dezvoltarea seculară umană implicată în marele Univers, inclusiv cel creat de inteligenţa şi creativitatea umană ca replică la universul, Cosmosul real, construit de marea sete umană de pătrundere în dramatismul temporal, spaţial şi existenţial cu bizara lui strălucire efemeră şi cu nenumăratele sale necunoscute.