Ramazanul - Eugen Barbu

Trimis la data: 2010-08-06
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 18
Nota: 7.58 / 10
Downloads: 21
Autor: Mirela Gherea
Dimensiune: 30kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Peste rapele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcamilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri inabusite si un fum albastru plutea deasupra pamantului sterp. Seara cadea, deodata, rece. Sub maluri sclipeau flacari. Furis, octombrie urca incordat ca o fiara. Hotii isi duceau avutul putin la ibovnice. Iarna era aproape si presarii nu-i mai slabeau. Pe la rasaritul lunii, umbrele lor urcau potecile salbatice.
Gheorghe cara niste paturi vechi, trentuite, si ucenicul pandea la capatul drumului sa nu vina cineva. Stapanul era dus cu gagica-n placeri, nu-i mai cunostea. Pe ei ii trimisesera ceilalti sa curete cuibul. Mirosea a vested si carnea li se strangea sub camasile subtiri.
- Nu mai merge, Paraschive! Cel tanar umbla alaturi.
Peste locurile pustii atarna sabia lunii, covrigata si rece. Codosul ofta:

- Cum vine amarata asta de iarna, ma apuca dracii. Imi vine sa ma las de meserie.
- Cum adica?
- Sa ma fac om la casa lui. M-am saturat de atata hartuiala, mi-ajunge. Se opri punand jos paturile: Mai ia-le si tu...
Privira spuza de stele risipite pe cerul negru. Din mahalaua Cutaridei se auzeau cainii.

- Auzi, Paraschive? Cainii... Si cainii au o casa a lor, un stapan. Daca pleaca undeva, au unde se-ntoarce, da noi?
Ucenicul scuipa, asezandu-se pe pachetul moale, legat cu franghii.
- Ce ne trebuie noua casa? N-avem noi casa? Pension, nu altceva! Nu ne costa nimic, mancare pa gratis, somn pa gratis, bataie, bataie... Ehe, colo sus la minastire, in dealul Vacarestilor, abia ne-asteapta. Aia-i casa hotilor.
Rase scurt, manzeste. Gheorghe fluiera a paguba.
- De, c-ajungem noi si-acolo... Da barim sa traim, ma, sa nu stim ca-i rau pe lume...

- Da ce, e rau?
- Nu.
- Nu-ti place pamantul pe care dormim?
- Cum sa nu?
- Atunci? Celalalt tacu.
- Mergem? intreba in cele din urma.
- Mergem.

Se ridicara. Tot campul Cutaridei era intunecat si desert. Numai spre Grivita ardeau felinarele. Grabira pasul. Pana la casa Didinei, mai era drum de facut.Stelele calatoreau pe nestiute. Dupa vreun ceas, Carul-mare era tocmai in fata lor, spre bariera Mandravelei. Oistea lui luminoasa cazuse peste casele scunde. Isi ascultau pasii in praful drumului si nu mai spuneau nimic. Se auzea cum secera vantul tulpinile buruienilor.

Maciuliile lor uscate, scuturate de mult, se aplecau scotand un suierat cunoscut. Cate nopti umblasera astfel? Cine sa le mai tina seama?Ostenira. Paraschiv lasa paturile la picioare. Al batran scoase o tigara, o batu la capetele amandoua si isi aduse aminte:
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.