Raport fictiune realitate - Repausul dominical

Mai mult, personajului-narator i se spune in text "nenea Iancu", apelativul din viata reala al lui Caragiale printre prieteni. Ni se sugereaza deci, noua, cititorilor, sa punem semn de egalitate si intre narator si autor. El, "nenea Iancu" Caragiale, a fost la chef cu prietenii. Un al doilea element care induce iluzia realitatii este abundenta toponimica. Preumblarile petrecaretilor imaginari prin Bucuresti sunt cartografiate foarte exact, lunga lista de nume de strazi, cartiere si localuri cuprinzand "Calea Victoriei", "Capsa", "la Iordache, in Covaci", "Selari", "Lipscani", "bulevardul Coltei", "la Laptarie", "la Comsa", "langa hala".

Evident, in fata unei asemenea insiruiri de nume reale din Bucurestiul de altadata, cum sa mai pui la indoiala veridicitatea faptelor prezentate? In sfarsit, condica "repausului dominical" inceput joia consemneaza foarte exact timpul si durata activitatilor celor sase prieteni. Se precizeaza cu scrupulozitate de reporter de teren ca actiunea incepe joi, 21 mai, "pe la sapte seara", cand "nenea Iancu", plimbandu-se singur pe Calea Victoriei, se intalneste cu amicul Costica Parigoridi si decid sa ia masa impreuna. In drum spre local mai racoleaza inca patru prieteni, "toti foarte plictisiti de repausul dominical".

Naratorul consemneaza in "condica activitatii" ca petrecerea a durat "cinci ore fara-ntrerupere" si ca s-a terminat "cam pe la desteptatul randunicilor". Insa prietenii nu se indura sa se desparta, asa ca se deplaseaza, cu trei birje, la Sosea, "la Laptarie", unde, dintr-un pahar intr-altul, se duce noaptea. "Nenea Iancu" si amicul Costica se reintorc in Capitala, si, "pe la sapte de dimineata", tocmai terminasera o ciorba de burta, o "schembea", langa hala, cu un alt prieten adunat de pe strazi.