Raporturile dintre Carol al II-lea si Garda de Fier

la 27 mai 1938 lui Codreanu i s-a intentat un nou proces fiind condamnat la 10 ani silnica si sase ani de degradare civica precum si la 5000 lei amenda si 2000 lei cheltuieli de judecata, pentru "crima de detinere si reproducere in public de acte secrete interesand siguranta statului", "uneltire contra ordinii sociale" si "rasvratire"; a fost dus la Jilava, apoi la Doftana si de aici la Ramnicu Sarat; masurile luate impotriva lui Codreanu erau determinate de cauze interne, de o rivalitate politica pe care regele a decis sa o transeze in favoarea sa;

vizitele in Anglia si Franta s-au incheiat cu un esec, liderii de la Londra si Paris neluandu-si nici un fel de obligatii fata de Romania;
- 24 noiembrie 1938- intrevederea lui Carol al II lea cu A. Hitler la Brechtensgaden, acesta din urma adresandu-se regelui in termeni ultimativi; pe 28 noiembrie a avut loc atentatul asupra prof. Florin Stefanescu- Goanga, rectorul Universitatii din Cluj, pe care guvernul l-a pus pe seama legionarilor; 29/30 noiembrie 1938 au fost omorati, in timp ce erau transportati de la inchisoarea din Rm. Sarat la cea din Jilava, C.Z. Codreanu si alti 13 legionari;

15 martie 1938 trupele hitleriste au ocupat Cehoslovacia; Acordul de la Munchen din 29 septembrie 1938 a constituit un semnal de alarma pentru statele mici, inclusiv Romania, a caror integritate teritoriala putea fi usor sacrificata de marile puteri; la 23 august 1939 a fost semnat pactul Ribbentrop-Molotov; 21 septembrie 1939, asasinarea lui Armand Calineascu (regele pierzand pe cel mai devotat om al sau; din acel moment, Carol nu si-a mai putut recapata echilibrul, a actionat mai mult sub impulsul evenimentelor concrete), presedintele Consiliului de Ministrii;

noul guvern format de rege (la Interne- generalul Gh. Argesanu) a luat masuri hotarate impotriva Garzii, fiind executate principalele capetenii legionare, precum si un numar de legionari din fiecare judet si expusi in pietele publice; in cursul represiunilor de dupa 10 februarie 1938 au fost ucisi peste 300 de legionari, intre care aproape toti fruntasii; efectul psihologic nu a fost cel scontat de rege- acela de a provoca ura populatiei impotriva legionarilor.

ci mai curand s-a creat un semtiment de compasiune pentru cei ucisi, care zaceau intr-o balta de sange sau in streang si chiar de revolta fata de utilizarea unor asemenea mijloace de razbunare; la sfarsitul anului 1939, Carol al II lea a initiat politica de "reconciliere nationala" cerand tuturor romanilor sa colaboreze pentru apararea intereselor tarii; PNL si PNT au respins, dar Miscarea Legionara a inceput tratativele cu guvernul; prin deciziile Ministerului de Interne din martie si aprilie 1940 s-a trecut la eliberarea in masa a legionarilor din lagare si inchisori;