Raporturile juridice de munca

Raporturile juridice de munca
Legislaţia muncii nu răspunde cerinţelor noilor relaţii apărute între angajat şi patron, s-au intensificat cazurile de încălcare a drepturilor salariaţilor în procesul prestării muncii şi de remunerare a ei, sînt neglijate condiţiile de protecţie a vieţii şi sănătăţii lucrătorilor, se deminuiază rolul sindicatelor.

Prezenta lucrare are scopul de a determina relaţiile juridice care apar între angajat şi patron dînd naştere unui raport juridic de muncă.
Raporturile juridice de muncă spre deosebire de celelalte raporturi juridice care apar în urma unor releţii sociale reglementate de norma juridică, acestea se specifică prin aceea că sunt acele relaţiile sociale ce apar între o persoană fizică, pe de o parte şi, ca regulă, o persoană juridică, pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la rîndul ei, se obligă să remunereze şi să creeze condiţiile necesare prestării acelei munci.

Raporturile juridice de munca
Am hotărît să abordez aceeastă temă din motivul că este o temă actuală care atinge orice persoană fizică sau juridică care la rîndul lor intră în relaţii sociale de muncă una cu alta.
Lucrarea dată a fost structurată în trei capitole fiecare din ele analizîn un compartiment al acestei tematici în viziunea atît a noastră cît şi a specialiştilor din domeniu.
La abordarea acestei teme de asemenea sa luat în consideraţie legislaţia în vigoare în ce priveşte determinarea raporturilor juridice de muncă ce iau naştere în societate în urma unor relaţii apărute între patron şi salariat.

Raporturile juridice de munca
§ I Dispoziţii generale privind raportul juridic de muncă
1. Consideraţii introductive cu privire la definirea raportului juridic de muncă
Asemeni oricărei alte ramuri şi dreptul muncii se caracterizează şi se particularizează prin aceea că obiectul său se referă la o categorie distinctă de relaţii sociale, respectiv relaţiile sociale de muncă, relaţii care o dată ce sunt reglamantate prin normele specifice dreptului muncii devin raporturi juridice de muncă.
Raportul juridic, în general, a fost definit ca fiind acea legătură socială reglementată de norma juridică, conţinînd un sistem de interacţiune reciprocă între participanţii determinaţi, legătură ce este succeptibilă de a fi apărată pe calea coerecţiunii () statale .

Raporturile juridice de munca
Deci raporturile juridice apar deoarece cu ajutorul normelor dreptului muncii se întrevede corelaţia dintre participanţii relaţiilor sociale de folosire şi organizare a muncii şi stat.
Astfel, acestea eau naştere în piaţa muncii, subiectele acestora fiind salariaţii şi angajatorii.
Specific pieţii muncii este faptul că salariaţii şi angajatorii pot deveni subiecte ale raporturilor de muncăatît în nume propriu, cît şi, prin asociere, în nume colectiv.

Pentru acest considerent raporturile de muncă, in deosebi raporturile juridice de muncă, pot fi individuale sau colective.
În ceea ce priveşte raporturile juridice individuale de muncă acestea au fost definite ca „relaţii sociale reglementate prin lege, ce iau naştere (se formează) între o persoană fizică, pe de o parte şi, ca regulă, o persoană juridică (societate comercială, regie autonomă etc.), pe de altă parte, ca urmare a prestării unei munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la rîndul ei, se obligă să o remunereze şi să creeeze condiţiile necesare prestării acelei munci ” .