Reactii adverse alergice la medicamente

Reactii adverse alergice la medicamente

Frecvenţa generală a reacţiilor alergice la medicamente se situează în jurul a 10%. S-a descris o predispoziţie care e probabil determinată genetic. Sensibilizarea alergică se dezvoltă de obicei după 5 – 14 zile de la prima administrare, uneori mai mult în cazul tratamentului continuu.

Reactii adverse alergice la medicamente
Riscul e mai mare pentru administrarea locală şi mai mic pentru administrarea orală. Alergia e specifică la o anumită substanţă, dar poate cuprinde şi compuşi înrudiţi structural. Reacţiile sunt spre exemplu comune pentru toate penicilinele.

Reactii adverse alergice la medicamente
Pentru dezvoltarea alergiei e necesar ca medicamentul în general cu moleculă mică să formeze conjugaţi prin legarea covalentă de o polipeptidă sau proteină din organism. Uneori determinantul antigenic este un metabolit al medicamentului (ex. derivaţii Peniciloil pentru peniciline).

Reactii adverse alergice la medicamente
Reacţiile adverse la produse farmaceutice si pentru diagnostic sunt un risc major în practica medicală, determinând morbiditate si costuri importante: apar la aproape 15% dintre pacienţii trataţi ambulator si la peste 17% dintre cei trataţi în spital; circa 4% dintre internările în spitalele de pediatrie din Spania sunt legate de reacţii adverse medica-mentoase (RAM) suficient de severe pentru a necesita reţinerea pacientului sub observaţie.

Reactii adverse alergice la medicamente
In SUA circa 50% dintre medicamentele aprobate au prezentat efecte adverse nedetectate în cursul etapelor de experimentare dinaintea aprobării; în aceeaşi ţară RAM afectează 2,2 milioane de pacienţi si reprezintă a cincea - a şasea cauză de deces (0,1% dintre pacienţii internaţi în secţiile medicale).

Rareori este posibilă îndepărtarea specifică a unei stări morbide prin intermediul unui pharmacon fără să fie influenţate concomitent si alte funcţii ale organismului (efecte secundare). Efectele secundare pot fi : dorite / nedorite, nocive / nenocive, dependente sau nu de doză, previzibile / imprevizibile.

După definiţia OMS, efectele secundare / acţiunile nedorite (tabelul 1) ar fi ,,reacţii indiferent de mecanismul de producere - care lezează primitorul si se produc neintenţionat, la dozele recomandate". Când se declanşează o stare morbidă prin inter¬mediul unui pharmacon, stare ce persistă si după întreruperea medicamentului, aceasta poartă numele de boală iatrogenă medicamentoasă.

Tabelul 1. Clasificarea efectelor nedorite / secundare :

A. Efecte nedorite de cauze farmacodinamice
a. Efecte la supradozare (creşterea efectului principal; apariţia unor efecte noi; accentuarea unor efecte diferite de cel prin¬cipal, dar inseparabile)
b. Efecte inevitabile la doze terapeutice

1. datorite acţiunii principale:
- prin acelaşi mecanism ca al acţiunii principale (bronhoobstrucţie după β-blocante);
- ca urmare a acţiunii principale (tahicardie reflexă după hipotensoare).

2. independente de acţiunea principală (trombozele după con¬traceptive orale).

B. Efecte nedorite de cauze farmacocinetice (resorbţie, distribuţie, eliberare / biodisponibilitate, biotransformare, inducţie enzimatică, eliminare, cumulare)
C. Efecte nedorite prin interacţiuni medicamentoase (farmacocinetice / farmacodinamice)

D. Efecte nedorite datorite vârstei (copii mici, bătrâni)
E. Efecte nedorite prin influenţe genetice (idiosincrazii)
F. Efecte nedorite prin mecanism imun (,,alergii")
G. Acţiune cancerigenă
H. Acţiune embriotoxică si teratogenă