Recursul in anulare

Recursul in anulare
Cu mai multa vreme in urma s-a recunoscut insa ca recursul trebuie sa produca anumite consecinte pe planul corectei activitati jurisdictionale aparand nu numai interesele partilor , da si pe cele ale legii respectiv ale practicii judiciare. Asa s-a nascut ideea recursului extraordinar inca in conceptia legiuitorului revolutionar francez din 1790-1791 , de unde a trecut si in codificarea napoleoniana , evoluand in forme diferite pana in legislatiile contemporane.

Recursul in anulare
Recursul in anulare este o cale de atac extraordinara care are o natura juridica evident deosebita fara de fostul recurs extraordinar asa cum acesta a existat pana in 1993.

Recursul in anulare
In locul unei posibilitati largi de atacare a hotararii definitive de cate ori acasta era esential nelegala sau vadit netemeinica , actualmente calea de atac extraordinara nu poate fi folosita decat in cazurile strict enumerate de lege ( ca la contestatia in anulare si la revizuire ). Este adevarat ca motivele in recurs in anulare sunt numeroase , dar totusi ele sunt strict limitate , iar uneori delimitate si sub aspectul subiectilor asupra carora calea de atac isi produce efectele.

O asemenea schimbare a naturii juridice a recursului in anulare este justificata avand in vedere ca si recursul ordinar nu se mai exercita in parametrii foarte largi ai unei nelegalitati ori netemeinicii ca in trecut. Din moment ce recursul ordinar are cazuri anume in care se poate folosi , este normal ca aceeasi conceptie sa se manifeste si in cazul recursului in anulare.

Recursul in anulare fiind o cale de atac extraordinara de natura deosebita nu a fost lasat la indemana partilor sau a procurorilor.
S-a dorit ca sfera titularilor acestei cai de atac sa fie cat mai restransa si asemenea limitari exista in cele mai multe legislatii.

Pornind de la aceasta conceptie , art. 409 al Codului de procedura penala a prevazut ca procurorul general , din oficiu sau la cererea ministrului justitiei , poate ataca cu recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie orice hotarare definitiva.Norma distinge intre subiectii care pot avea initiativa si titularul care poate legal sesiza instanta.

Daca se are in vedere declansarea institutiei , dreptul revine atat ministerului justitiei cat si procurorului general. Procurorul general poate actiona din oficiu ( deci din propriee initiativa ) sau la cererea ministrului justitei.

Ministrul justitiei poate determina declansarea , procedura recursului in anulare , dar nu poate sesiza legal instanta. Ministrul justitei , desi capul administrativ al justitei nu este un organ judiciar ( in calitate de membru al guvernului apartine executivului si nu puterii judecatoresti ). Daca ministrul justitei considera necesara introducerea recursului in anulare intr-o cauza , cere procurorului general sa procedeze in consecinta.