Regim juridic - arme si metode de razboi

Regim juridic - arme si metode de razboi
Din cele mai vechi timpuri,s-a urmarit ca prin norme juridice sa se limiteze dreptul statelor de a recurge discretionar la mijloace si metode de razboi,acest lucru realizandu-se, pe parcursul timpului in raport de trei factori:
de efectele lor distructive;
de persoanele impotriva carora sunt indreptate;
de locurile si bunurile vizate .

Pe aceasta baza,in dreptul international umanitar, au fost consacrate trei principii fundamentale:
partile la un conflict armat,nu au un drept nelimitat in ce priveste alegerea mijloacelor si metodelor de razboi;
in utilizarea acestor mijloace si metode trebuie sa se faca intotdeauna o distinctie neta intre obiectivele militare,pe de o parte,si populatia,persoanele civile si bunurile cu caracter civil,pe de alta parte,astfel incat atacurile sa nu fie indreptate decat impotriva primelor;
sa se limiteze,pe cat posibil,suferintele pe care le-ar putea indura combatantii,si proportiile distrugerilor.

Regim juridic - arme si metode de razboi
Cele trei principii se traduc in interzicerea metodelor si mijloacelor de razboi care:
produc rau superflu;
au efecte nediscriminate,adica nu fac distinctie intre obiective militare si populatie civila si bunuri cu caracter civil;
au efecte extinse,grave si durabile asupra mediului natural.

Mijloace si metode de razboi interzise prin efectul criteriului „rau superflu”:
-orice proiectil cu o greutate mai mica de 400 grame care ar fi explozibil sau incarcat cu materii fulminante sau inflamabile(Declaratia de la St.Petesburg din 1968)
-gloantele care se dilata sau se turtesc usor in corpul omenesc,cum sunt gloantele cu camasa dura,a caror camasa nu acopera in intregime miezul sau ar fi prevazute cu acizi (Declaratia de la Haga-1899)
-metodele interzise prin Conventia a –IV-a din 1907,precum: „a ucide un inamic care,depunand armele sau nemaiavand mijloace de a se apara,s-a predat fara conditii; de a declara ca nimeni nu va fi crutat;”
-gloante explozive si asimilate;
-arme al caror efect principal este de a rani prin schije care nu sunt localizabile prin raze X in corpul omenesc (Protocolul referitor la schijele nelocalizabile din 10 octombrie 1980).

Regim juridic - arme si metode de razboi
Mijloace si metode de razboi cu efect nediscriminat:
-atacuri in care se folosesc metode sau mijloace de lupta care nu pot fi dirijate contra unui obiectiv militar determinat;
-atacuri in care se utilizeaza metode sau mijloace de lupta ale caror efecte nu pot fi limitate asa cum prevede Protocolul 1 din 1977.

Doua categorii de arme care prin modul cum au fost concepute,produc efecte nediscriminate,cad sub incidenta acestui principiu:armele chimice si bacteorologice,denumite si „arme oarbe”si armele nucleare.
Armele chimice si cele bacteorologice(biologice),cad sub incidenta aceluiasi principiu al nediscriminarii si sunt reglementate de aceleasi norme juridice.

Incercarea de nominalizare a interdictiei utilizarii armelor chimice a debutat efectiv in 1874,odata cu adoptarea Declaratiei de la Bruxelles,privind legile si obiceiurile razboiului terestru.Declaratia nu a fost insa ratificata de nici un stat si nu a dobandit forta juridica,astfel ca la prima Conferinta de pace de la Haga din 1889 a fost adoptata „Declaratia privitoare la interzicerea folosirii proiectilelor care au ca singur scop de a raspandi gaze asfixiante sau vatamatoare”.

Dupa utilizarea masiva a acestei arme in cursul primului razboi mondial si a ravagiilor produse,puterile invingatoare au hotarat sa interzica prin tratatele de pace de la Paris,statelor invinse „folosirea si importul de gaze inabusitoare,otravitoare si altele similare,lichidele,materiile si procedeele asemanatoare,precum si materialele speciale destinate fabricarii,pastrarii si folosirii”.

Incercand sa dea o mai mare extindere interdictiei armelor chimice si sa atraga la aceasta toate statele independente,Conferinta internationala privitoare la controlul comertului cu arme,convocata sub auspiciile Societatii Natiunilor,a adoptat la 17 iunie 1925, „Protocolul de la Geneva” privind interzicerea folosirii in razboi a gazelor asfixiante,toxice sau similare si a mijloacelor bacteriologice.

La 11 aprilie 1972,Conventia cu privire la interzicerea perfectionarii,producerii si stocarii armelor bacteriologice(biologice) si cu toxine si la distrugerea acestora - constituie primul document international ce prevede eliminarea din arsenalele statelor,a unei intregi categorii de arme.Conventia a intrat in vigoare la 26 martie 1975 si pana la 1decembrie 1990 aderasera la ea 99 state inclusiv Romania.

Armele nucleare inglobeaza bomba atomica,bomba cu hidrogen (termonucleara)si bomba cu neutroni.In dreptul international umanitar pozitiv, nu exista norme care sa interzica in mod expres utilizarea armelor nucleare, ci numai unele interdictii partiale:
de a efectua experiente nucleare in atmosfera, in spatiul cosmic si sub apa (Tratatul de la Moscova 5 august 1963);
de a experimenta ,utiliza,fabrica,produce sau achizitiona,primi,depozita,instala,monta sau poseda intr-o anumita zona-prin Tratatul vizand interzicerea armelor nucleare in America Latina 14 februarie 1967 si prin Tratatul de la Rarotonga din 6 august 1985,care extinde aceste interdictii la Pacificul de Sud;
de a plasa arme nucleare si alte arme de distrugere in masa,pe fundul marilor si oceanelor,precum si in subsolul lor prin Tratatul din 11 februarie 1971;

de a plasa pe orbita, in jurul Pamantului si pe alte corpuri ceresti,vreun obiect purtator de arme nucleare sau orice alte arme de distrugere in masa prin Tratatul din 27 ianuarie 1967;
de a plasa pe orbita in jurul Lunii sau pe o alta traiectorie in directia sau in jurul Lunii a vreunui obiect purtator de arme nucleare sau de a utiliza astfel de arme pe suprafata sau in solul Lunii,prin Acordul guvernand activitatile statelor pe Luna si pe celelalte corpuri ceresti din 18 decembrie 1979;

de a nu prolifera armele nucleare prin Tratatul din 1 iulie 1968;
de a nu plasa arme in Antarctica,prin Tratatul asupra Antarcticii din 1 decembrie 1951.
Problema ilegalizarii folosirii armei nucleare s-a pus si la ONU,
Adunarea Generala adoptand la 24 noiembrie 1961, „Declaratia cu privire la interzicerea folosirii armelor nucleare si termonucleare”.

Problema convocarii unei Conferinte speciale pentru semnarea unei conventii cu privire la interzicerea folosirii armelor nucleare si termonucleare in scopuri de razboi,s-a pus la Adunarea Generala a ONU in 1962,a fost reluata in 1967,iar in 1972,in cursul dezbaterilor pe marginea acestui punct, Uniunea Sovietica a prezentat un proiect de rezolutie,care dupa ce a fost revizuit,a fost adoptat la 29 noiembrie prin Rezolutia 2936/XXVIII,intitulat „Nerecurgerea la forta in relatiile internationale si interzicerea permanenta a armelor nucleare”.

In afara de armele bacteriologice(biologice)si armele termonucleare si nucleare,au mai facut obiectul unei reglementari speciale,tehnicile de modificare a mediului natural in scopuri militare.
Conferinta Natiunilor Unite pentru mediul natural,care s-a desfasurat la Stockholm intre 5-16 iunie 1972 ,a adoptat o Declaratie in care atrage atentia asupra faptului,ca folosirea nechibzuita a imensei forte dobandita de omenire,poate avea rezultate dezastruoase ca : peturbarea echilibrului ecologic,distrugerea sau epuizarea unor resurse neregenerabile,conditii periculoase pentru sanatatea fizica,mentala si sociala a omului.

Un plan de actiune,adoptat cu acel prilej,cuprindea 109 recomandari de masuri ce trebuiau luate la nivel international pentru a impiedica deteriorarea mediului,iar un organism specializat al ONU-Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Natural,creat de Adunarea Generala in 1972,a pregatit,impreuna cu alte institutii specializate ca OMS,IMCO,UNESCO,o serie de conventii internationale.Dupa inca cateva adunari si conferinte in care s-a dezbatut problema in cauza,in final,la 10 decembrie 1976,Adunarea Generala a ONU a adoptat „Conventia cu privire la interzicerea tehnicilor de modificare a mediului inconjurator,in scopuri militare sau in alte scopuri ostile”, iar la 18 iunie 1977 a fost deschisa spre semnare si aderare.Conventia a intrat in vigoare la 5 octombrie 1978, si au aderat 48
state, inclusiv Romania.