Relatia teologie - stiinta

Trimis la data: 2006-12-16
Materia: Religie
Nivel: Facultate
Pagini: 12
Nota: 7.60 / 10
Downloads: 21
Autor: Claudiu Matei
Dimensiune: 17kb
Voturi: 407
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Relatia teologie - stiinta - Religia este comuniunea filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu şi om, trăită înlăuntrul inimii şi manifestată în exterior prin credinţă, cult, virtuţi şi fapte bune. În această definiţie se indică fondul cel mai intim şi mai autentic al religiei: iubirea şi adorarea lui Dumnezeu, precum şi forma cea mai veridică prin care se exprimă religia: cultul divin şi viaţa morală.Relatia teologie - stiinta
Relatia teologie - stiinta - Religia a scos pe om din animalitate, i-a îmblânzit instinctele, i-a dat imboldul spre cultura sufletului şi spre progres. Religia a trezit în sufletul omului puterile gândirii, simţirii şi voinţei, a cultivat germenii vieţii spirituale şi a impus cele mai grave preocupări asupra rostului şi destinului lumii şi al oamenilor, fără de care nu s-ar fi născut nici ştiinţa, nici arta, nici filosofia, nici progresul. Relatia teologie - stiinta

Relatia teologie - stiinta - Religia e matricea în care s-a zămislit cultura, făclia vieţii din care s-au aprins toate luminiţele valorilor morale şi culturale. Din religie s-au născut aşezămintele şi organizaţiile sociale care au contribuit efectiv la civilizarea, emanciparea şi ameliorarea omului.

Ştiinţa, ca sistem distinctiv al vieţii sociale, s-a instituit relativ târziu în istoria devenirii umane. Se poate vorbi, desigur, de ştiinţe începând cu antichitatea, dar nu de sistemul ştiinţei, care este produsul epocii moderne. Constituită ca sistem sau manifestată sub forma disciplinelor care s-au născut începând cu antichitatea şi au evoluat cumva pe cărări singuratice pentru a se întâlni numai sporadic în personalitatea unor genii, ştiinţa este un produs social, cu rădăcini adânci în sistemul vieţii materiale, ce se instituie ca expresie superioară a unui atribut imanent fiinţei umane: cunoaşterea.

Contradicţia dintre ştiinţă şi religie nu se reduce la aspectul pus în evidenţă de dimensiunea timpului conform căruia ideile religioase au fost elaborate în cea mai mare măsură în perioada copilăriei neamului omenesc, pe când adevărurile ştiinţifice sunt rodul maturizării şi maturităţii sale.

Conflictul, cum spune Florin Georgescu, reprezintă forma dezvoltată a contradicţiei de principiu dintre cunoaştere şi falsă cunoaştere.
Totuşi, între religie şi ştiinţă nu există o contradicţie, un conflict, ci mai degrabă sunt două moduri ale aceleaşi realităţi. De fapt, înainte de Revoluţia Franceză, în cultura europeană, nici nu se punea problema unei separaţii între ştiinţă şi religie.

Pe parcursul secolelor de dinaintea Revoluţiei franceze s-au petrecut multe evenimente grăitoare pentru relaţia ştiinţă – religie şi multe personalităţi au pus în discuţie controversata relaţie.

Astfel, gândirea antică a fost printre primele care a cunoscut separaţia între religie şi ştiinţă. Pe atunci, mari filosofi precum Democrit, Platon sau Aristotel porneau din lumea ideilor ştiinţifice şi ajungeau la concluzii teologice, Democrit admiţând existenţa sufletului, iar Aristotel concepând pe Dumnezeu ca fiind primul motor nemişcat al lumii.
Mai departe, în Evul Mediu dominat de aristotelism şi platonism, teologii creştini şi chiar cei necreştini au contribuit la dezvoltarea cunoaşterii umane în general.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.