Religiile tibetane

Trimis la data: 2010-06-13
Materia: Religie
Nivel: Facultate
Pagini: 19
Nota: 7.46 / 10
Downloads: 199
Autor: Razvan Banu
Dimensiune: 33kb
Voturi: 16
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Ca si hinduismul si crestinismul antic, religia tibetana reprezinta, la apogeul ei, o remarcabila sinteza, rezultat al unui lung proces de asimilare si sincretism. Pana acum cateva decenii, savantii occidentali, urmandu-i de altfel in aceasta directie pe autorii tibetani, interpretau istoria religioasa a Tibetului drept un conflict intre religia autohtona Bon si buddhismul indian, care a triumfat, in cele din urma, in forma lamaismului. Cercetari recente, si in primul rand analiza documentelor gasite in pestera de la Touen-houang (secolele VTII-IX), au dezvaluit o situatie mai complexa. Pe de o parte, ne dam seama acum de importanta si coerenta religiei autohtone, care preceda atat religia Bon, cat si prima faza de propagare a buddhismului; or, aceasta religie traditionala (numita "religia oamenilor") e trecuta sub tacere atat de autorii bon, cat si de cei buddhisti.
Pe de alta parte, incepem sa intelegem mai bine caracterul exotic si sincretist al religiei Bon, si anume sursele sale iraniene si indiene. Desigur, documentele pe care le avem la dispozitie sunt tarzii (alfabetul tibetan a fost creat in secolul al VH-lea) si reflecta urmarile polemicilor si imprumuturilor reciproce dintre buddhism si Bon.

Totusi, sub vesmant fie lamaist, fie Bon, se pot descifra trasaturile specifice ale religiei traditionale. Istoricii tibetani deosebeau "religia zeilor" (Iha-chos) de "religia oamenilor" (mi-chos)', prima desemna, pe rand, fie religia Bon, fie buddhismul; a doua desemna religia traditionala.

O sursa importanta pentru cunoasterea "religiei oamenilor" -- numita Gcug (sau chos, "obicei") -- este data de "povesti", adica de miturile cosmogonice si genealogice. Aceste "povesti" erau istorisite ritualic cu ocazia casatoriilor, a sarbatorilor de Anul Nou, a diverselor intreceri in cinstea zeilor ogorului etc.

Ca in multe religii arhaice, recitarea mitului originii unei societati, unei institutii sau unui ritual reactualiza continuitatea cu timpul mitic al "inceputurilor" si, prin urmare, asigura succesul operatiei intreprinse1. Nararea corecta a miturilor originii era "un act religios necesar mentinerii ordinii lumii si societatii"2.

Ca peste tot, miturile de origine incep cu o rememorare a cosmogonici. Lumea a fost creata de zeii celesti Phyva, imaginati ca fiind munti ai cerului. (Vom reveni mai departe asupra importantei religioase a simbolismului muntelui.) Unii dintre acesti zei-munti au coborat pe pamant, aducand cu ei animalele, plantele si probabil pe cei dintai oameni.

Aceasta epoca paradisiaca, in care oamenii traiau in preajma zeilor, ar fi durat zece mii de ani. Un demon, inchis in al noualea etaj subteran, a reusit sa scape si a raspandit raul in lume. Zeii s-au retras.

Religiile tibetane
in cer si lumea a continuat sa decada timp de sute de mii de ani. Totusi, unii oameni continua sa practice Gcug, asteptand "varsta nelegiuirilor", dupa care o noua lume se va ivi, zeii se vor reintoarce pe pamant si mortii vor invia.

Este vorba, desigur, de mitul bine cunoscut al "perfectiunii inceputurilor", urmata de degenerarea progresiva si universala. Dar se pot presupune, de asemenea, influente indiene (ciclurile cosmice cuprinzand sute de mii de ani) si iraniene (demonul care corupe Creatia).

Lumea are o structura tripartita: zeii Phyva locuiesc in inalt, zeitatile acvatice si subterane (KIu) dedesubt, iar oamenii la mijloc. Primul rege a fost un zeu coborat din Cer si care s-a impreunat cu zeita-munte; el a instaurat astfel modelul exemplar pentru cei sapte suverani mitici care au urmat. Miturile privind originea lumii locuite -- variante minore ale mitului cosmogonic -- vorbesc fie de un demon infrant ori de un animal sfartecat, fie de hierogamia dintre un zeu (munte, piatra, arbore) si o zeita (lac, izvor sau fluviu). Aceasta pereche divina este adeseori confundata cu parintii supranaturali ai regelui sau ai eroului. "Fiecare comunitate, locuind intr-un spatiu anume, se recunoaste astfel prin stramosul ei si prin locul ei sfant"3.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.