Revolutia stiintifica

Trimis la data: 2007-09-27
Materia: Istorie
Nivel: Liceu
Pagini: 5
Nota: 7.53 / 10
Downloads: 1357
Autor: Silviu Teodorescu
Dimensiune: 12kb
Voturi: 81
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
In secolele al XV-lea si al XVII-lea, in Europa stiinta a cunoscut un mare savant. Marii ganditori, deschizatori de drumuri si noile instrumente stiintifice au schimbat radical conceptiile despre univers si locul omului in el.Revolutia stiintifica s-a produs intr-o societate dinamica, aflata in plina expansiune si avansata din punct de vedere tehnologic.
Inventarea prafului de pusca, a armelor de foc, construirea unor vase care permiteau efectuarea calatoriilor oceanice le-au dat posibilitatea europenilor sa exploreze, sa faca harti si bineinteles sa cucereasca noi teritorii. Inventarea tiparului a permis pastrarea si transmiterea celor mai importante informatii, noilor generatii. Incepand din secolulul al XVI-lea intre societate, stiinta si tehnologie s-au nascut legaturi din ce in ce mai stranse, fiecare influentand in mod continuu dezvoltarea celorlalte doua.

Drumul spre progres
Cu exceptia catorva descoperiri stiintifice remarcabile, gandirea stiintifica din epoca medievala tarzie a facut relativ putine progrese in comparatie cu tehnologia. Tehnologia se ocupa de probleme practice, care puteau fi testate imediat, determinandu-se daca funnctioneaza sau nu. In schimb, stiinta studia mai ales natura universului si legile care il guverneaza. Noile idei erau greu de demonstrat si din aceasta cauza se loveau de o opozitie generala.

Aceste idei veneau in contradictie cu vechile teorii dogmatice si cu explicatiile religioase date fenomenelor naturale, motiv pentru care erau considerate socante si calificate drept sacrilegii.
La inceputul secolului al XVI-lea - inceputul erei moderne - majoritatea ideilor privind universul erau bazate pe teoriile ganditorului grec Aristotel (384 - 322 i.e.n.) si pe completarile aduse de astronomul grec Ptolemeu (secolul al II-lea e.n.). Scrierile grecesti si romane aveau o influenta puternica in tarile din vestul continentului, mai ales daca Biserica le considera acceptabile.

Acest lucru era valabil si pentru descrierea data de Ptolemeu cerurilor; el sustinea ca Pamantul se afla in centrul sistemului solar - la fel cum crestinii credeau ca intreaga istorie se construieste in jurul dramei pacatului si a salvarii omului. Potrivit lui Ptolemeu, Soarele, Luna si restul planetelor se roteau in jurul Pamantului, care era fix. Cand observatiile astronomice au venit in contradictie cu ideile lui Ptolemeu, traiectorile planetelor au fost reconcepute - intr-o maniera ingenioasa si complicata - astfel incat sa se potriveasca totusi teoriei. In mod evident, Pamantul era obiectul unor idei in continua schimbare; in acelasi timp se credea ca bolta stelara si sferele cristaline ale planetelor, situate dincolo de Luna, sunt neschimbatoare si desavarsite in perfectiunea lor, aflandu-se sub supravegherea ingerilor. Undeva, dupa toate acestea, se afla cerul si Dumnezeu.

Nu toti ganditorii greci erau de acord cu Ptolemeu, care sustinea ca Soarele se roteste in jurul Pamantului; totusi teoriile sale au ramas in picioare de-a lungul Evului Mediu. Prima alternativa bine demonstrata a apartinut lui Nicolaus Copernicus (1473-1543), un savant polonez; fiind canonoic la o catedrala, Copernicus a avut posibilitatea sa-si petreaca cea mai mare parte a vietii efectuand diverse studii si cercetari. Desi existau si membri ai Bisericii Catolice care nu s-au opus acestor noi idei, Copernicus a realizat singur ca teoriile sale ar putea genera reactii adverse. De aceea, el a amanat mult timp publicarea cartii sale "Despre miscarile de revolutie ale corpurilor ceresti"; se spune, ca abia in ultimele zile ale vietii sale i-a fost dat sa vada o copie a acestei cartii.

Noua imagine a universului
De fapt, Copernicus prezenta o imagine noua si revolutionara a universului. El a sustinut ca Soarele e centrul universului, iar planetele se rotesc in jurul sau. Nici Pamantul nu facea exceptie de la aceasta regula: in fiecare an efectua o miscare de revolutie in jurul Soarelui si zilnic o miscare de rotatie in jurul axei proprii. Pentru prima oara s-a lansat ideea ca Luna e un satelit al Pamantului.
Astazi stim cu certitudine ca ideile lui Copernicus au fost in cea mai mare parte corecte; el a aranjat planetele in ordinea reala, cu Mercur cel mai aproape de Soare si Saturn cel mai departe. (Uranus, Neptun si Pluto nu fusesera inca descoperite.) Desi noul sistem avea numeroase avantaje, el prezenta si puncte slabe; Copernicus pornise de la ipoteza ca planetele urmau o traiectorie circulara si din aceasta cauza sistemul sau era aproape la fel de complicat ca si cel ptolemeic.

Desi nu fusese prezentata inca dovada finala a corectitudinii ideilor lui Copernicus, vechiul model al lumii se prabusea rapid. O lovitura decisiva a fost data de astronomul danez Tycho Brahe (1546-1601), care in anul 1572 a observat o supernova - o stea indepartata, foarte stralucitoare, a carei aparitie in regiunile "neschimbatoare" din spatele Lunii era imposibila conform sistemului lui Ptolemeu. Cativa ani mai tarziu astronomul danez observa, in aceleasi regiuni, prezenta unei comete. Fiind un observator perseverent si sistematic, Brahe a notat pozitia unui numar mare de corpuri ceresti si a publicat primul catalog modern de stele.
Savantul italian Galileo Galilei (1564-1642) a reusit sa aduca o serie de dovezi mult mai spectaculoase. El a beneficiat de avantajele unei noi inventii - telescopul, conceput in jurul anului 1600, in Olanda. Dupa ce a aflat de existenta acestui instrument in 1609, Galileo a construit o versiune mai elaborata a telescopului, pe care a folosit-o pentru studierea boltii ceresti.

Descoperirile sale au avut un impact deosebit; Galileo a aratat existenta a numeroase stele ce nu puteau fi observate cu ochiul liber; de asemenea a dovedit ca suprafata Lunii nu e neteda, ca Jupiter are sateliti, ca Venus are mai multe faze, iar Soarele prezinta pete.
Galileo si-a folosit descoperirile pentru a sustine teoria heliocentrica (care sustine ca Soarele se afla in centrul universului) a lui Copernicus. Dar in acest moment, Biserica s-a alarmat vazand amenintata autoritatea Bibliei, care era scrisa in termeni predominant geocentrici.

Senzatie in Europa
In situatia in care fusese prevenit chiar de Papa sa nu mai apere teoriile lui Copernicus, Galileo a preferat sa pastreze tacerea ani de-a randul. Cu timpul a devenit increzator ca faima il va proteja, daca va da dovada de prudenta. In 1632 publica cartea "Dialog privind cele doua sisteme ale lumii", demoland argumentele lui Ptolemeu; totusi publicarea acestei lucrari a fost permisa doar cu respectarea unor indicatii ale Papei, astfel incat in finalul cartii se precizeaza ca omul nu poate intelege cu adevarat lucrarea Domnului.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.