Rolul educatiei in formarea personalitatii elevului

Trimis la data: 2009-01-08
Materia: Psihologie
Nivel: Facultate
Pagini: 4
Nota: 8.03 / 10
Downloads: 21
Autor: PENCIU SANDA
Dimensiune: 13kb
Voturi: 148
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Rolul educatiei in formarea personalitatii elevului - Caracteristica definitorie a omului este aceea de a fi nu numai un produs al evoluţiei biologice naturale , ci – în primul rând – al unei modelări sociale şi culturale a personalităţii .Rolul educatiei in formarea personalitatii elevului
Rolul educatiei in formarea personalitatii elevului - În afara culturii şi mediului social , individul , chiar dacă ar supravieţui fizic nu ar deveni încă o fiinţă umană în sensul plenar al acestui termen , ci un „hominid” destul de puţin adaptat în lupta pentru existenţă . Limbajul , gândirea si voinţa nu sunt caracteristici intrinseci biotipului , ci un rezultat al procesului de inserţie socială.

Rolul educatiei in formarea personalitatii elevului - În această direcţie , este foarte instructivă experienţa celor 52 de copii-lupi (cazuri izolate de fiinţe umane care , pierdute la o vârstă infantilă , au fost adoptate de animale şi crescute la un loc cu puii lor) descoperiţi la diferite vârste şi grade de evoluţie în mai multe ţări ale lumii . Şi anume , nici unul dintre aceştia nu avea trăsături umane specifice : mers biped , limbaj articulat , conduită logică , evoluţie afectivă sau voliţională .

Este celebru cazul celor două fetiţe , Amala şi Kamala , descoperite într-o pădure tropicală într-o stare complet animalică şi crescute apoi într-un orfelinat . Amala nu a supravieţuit mult timp , iar Kamala , după 7 ani de eforturi , în vârstă de 17 ani nu stăpânea încă mersul biped şi folosea abia 40 de cuvinte .

Avem , în acest fel , argumente indubitabile asupra rolului decisiv al învăţării şi socializării în formarea personalităţii umane . În acelaşi timp , nu trebuie uitat nici faptul că acţiunea de socializare este posibilă , deoarece fiinţa umană este de la început structural educabilă .

Un psiholog american , Kellog , dorind să furnizeze un experiment complementar asupra copiilor –lupi , a crescut un pui de cimpanzeu , Goa , împreună cu fiul său Donald , în vârstă de 10 luni . Cele două fiinţe au fost tratate pe cât posibil identic timp de 10 luni . În ciuda acestui fapt , puiul de animal a devenit o maimuţă semidresată , în timp ce Donald – un copil obişnuit .

Ca formă particulară a dezvoltării , dezvoltarea psihică şi fizică a individului cuprinde atât etape de evoluţie pur cantitativă – creşterea – cât şi procesul calitativ al maturizării , deci al trecerii , de exemplu , de la structura infantilă la cea adultă a personalităţii .

Factorii dezvoltării personalităţii
Majoritatea covârşitoare a specialiştilor înclină astăzi spre teza că personalitatea este o rezultantă a interacţiunii dialectice dintre ereditate , mediu şi educaţie . Această „naştere” a personalităţii se realizează în procesul socializării , care impune determinări specifice relaţiei dintre componentele biopsihice şi cele sociale

Pentru a putea clarifica dialectica relaţiei dintre ereditate , mediu şi educaţie este nevoie să clarificăm mai întâi noţiunile respective

1. Ereditatea – premisă naturală a dezvoltării psihoindividuale . Ereditatea este o însuşire biologică generală a organismelor vii ce se manifestă prin transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenţi la descendenţi . Există o ereditate generală (a speciei) şi o ereditate specială (particulară) care se manifestă în transmiterea unor caracteristici individualizatoare

Orice om se naşte cu un patrimoniu genetic denumit de regulă , genotip . În stabilirea rolului patrimoniului genetic în procesul dezvoltării trebuie să lămurim mai întâi conţinutul eredităţii . Ce moşteneşte individul prin ereditate ?

Mai întâi datele esenţiale ale speciei umane particularizate în „schema” corporală, în diversitatea organelor de simţ şi a sistemelor anatomice , ca şi în reflexele şi trebuinţele fundamentale ci mijlocesc interacţiunea cu mediul . Determinante genetic sunt şi unele însuşiri fizice (culoarea părului , a ochilor , etc.) sau biochimice .

Dar cele mai importante din punctul de vedere al educabilităţii , sunt caracteristicile ereditare cu valoare funcţională dintre care se detaşează plasticitatea sistemului nervos central, unele particularităţi anatomo-fiziologice ale analizatori-lor şi ale raporturilor de intensitate şi echilibru dintre procesele nervoase fundamentale – excitaţia şi inhibiţia .

Majoritatea cercetărilor actuale conduce spre concluzia că potenţialul genetic al omului constituie premisa indispensabilă a dezvoltării şi formării personalităţii .
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.