Rolul fiziologic al elementelor minerale in viata plantei

Desi actiunea fiecarui element din corpul plantei se manifesta numai in interdependenta cu alte elemente, se poate arata ca rolul fiziologic al diferitilor anioni si cationi este apreciat dupa participarea lor in sistemele functionale din celula si dupa functiile specifice pe care le exercita in doze normale, carenta sau in exces. Proportia cantitativa a elementelor chimice din corpul plantelor variaza, iar acestea sunt impartite conventional in macroelemente, a caror cantitate variaza intre 0,01 si 10% din substanta uscata, microelemente, a caror cantitate variaza intre 0,00001 si 0,001% din substanta uscata si ultramicroelemente, a caror cantitate este mai mica de 0,00001 din substanta uscata.

In cazul unei aprovizionari necorespunzatoare cu un element mineral esential,plantele manifesta simptome de deficienta acuta sau cronica specifice. Macroelementele sunt:C,O,H,N,P,K,Ca,S,Mg,Na,Cl si Si, iar microelementele sunt: Fe,Mn,B,Sr,Cu,Zn, Ba, Ti, Li, I, Br, Al, Ni, Mo, ,Pb,Va,Rb si altele. Cand in nutritia plantelor lipseste sau este insuficient un element chimic necesar,apar boli fiziologice,insotite de incetinirea sau oprirea cresterii radacinii, a tulpinii, a frunzelor sau a fructelor.

Azotul-este un element mineral cu rol plastic. Este unul dintre elementele fundamentale ale vietii plantelor. Necesarul de azot al diferitelor specii de plante este variabil,astfel,sfecla pentru zahar, cartoful,canepa,varza,tomatele,cerealele, necesita mari cantitati de azot. Absorbtia azotului are loc pe tot parcursul perioadei de vegetatie,dar fiecare specie cultivata are perioade critice specifice, cum ar fi la sfecla de zahar formarea aparatului foliar, la pomi legarea florilor etc.

El intra in structura moleculelor de nucleoproteine, protidelor protoplasmatice, lipoproteinelor din citomembrane, in structura apoenzimelor, a coenzimelor, a vitaminelor, a hormonilor vegetali, a pigmentilor fotosintetici. La insuficienta de azot, plantele raman mici, firave, frunzele sunt de un verde-deschis, chiar galbene, simptom ce apare mai intai la frunzele batrane. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de vegetatie, la formarea abundenta a frunzelor si la marirea sensibilitatii la boli. Azotul poate fi luat de plante din sol, din apa, din atmosfera si chiar din corpul altor organisme.