Rolul si locul Presedintelui Republicii in sistemul organelor statului

Presedintele Republicii este un organ unipersonal sau individual, iar ca institutie cuprinde servicii publice menite sa duca la indeplinire atributiile presedintiei, sa pregateasca actele acesteia si sa asigure executarea lor.Ceea ce caracterizeaza insa acest organ unipersonal, singurul ales la nivelul organelor centrale ale puterii executive, este faptul ca poate emite pe cale unilaterala, in limitele competentei sale, acte obligatorii chiar pentru subiecte de drept care nu fac parte din propria sa structura, deci poate sa recurga la acte de putere.

Presedintele Republicii nu are la dispozitie propria sa forta de constrangere, dar face parte dintr-un sistem de organe ale puterii executive, care la nevoie poate sa asigure executarea, prin coercitie, a actelor sale. Presedintia Romaniei stabileste relatii de colaborare cu celelalte autoritati publice si primeste sprijinul acestora in vederea infaptuirii prerogativelor si exercitarii competentelor ce ii revin. In literatura juridica de specialitate, profesorul Antonie Iorgovan sustine ca potrivit art. 80 din Constitutie, Presedintele Romaniei indeplineste trei functii principale: functia de sef al statului, functia de sef al executivului, functia de mediator [2].

Functia de sef de stat, in trecut, deriva din faptul ca in monarhiile absolute toate puterile statului erau concentrate in mainile unei singure persoane [3].In prezent, functia de sef de stat implica fie exercitarea unei puteri executiv-administrative efective (in regimurile prezidentiale), fie natura unei simple reprezentari la nivel intern si extern (in cazul regimurilor parlamentare). Intermediar se situeaza regimul semi-prezidential in care autoritatile puterii executive se impart intre Presedinte si Guvern [4].

Este greu de apreciat, daca Constitutia din 1991 prin suma atributiilor ii confera Presedintelui Romaniei si calitatea de sef de stat, cu atat mai mult cu cat din Constitutie se desprinde ca Romania are un regim semi-prezidential cu o delimitare destul de clara a puterilor statului [5]. Deoarece Presedintele incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern si la supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil (art. 91 din Constitutia revizuita), vom putea spune ca aceasta atributie implica reprezentarea statului roman atat pe plan intern, cat si pe plan extern, ceea ce ar fi caracteristicile functiilor de sef al statului.

Functia de sef al executivului poate fi luata in considerare, urmarea faptului ca Presedintele prezideaza sedintele Guvernului la care participa (art. 87 din Constitutia revizuita), indeplineste atributiile specifice legate de apararea Constitutiei (art. 80 alin. 2 din Constitutia revizuita), instituie starea de asediu sau starea de urgenta (art. 92 si 93 din Constitutia revizuita). Este, insa, discutabil cum, in sistemul nostru constitutional, am putea avea doi sefi ai executivului - Presedintele Romaniei si primul ministru, cu atat mai mult cu cat aceasta Constitutie distribuie cele mai importante atributii ale executivului intre Presedinte si Guvern (prim ministru). Cu toate aceste observatii, pentru ratiuni legate de necesitatea personificarii statului in relatiile externe si interne, cel putin formal, Presedintele poate fi considerat seful puterii executive [6].