Roma

INTRODUCERE

ROMA

Imperiul Roman a fost rezultatul afirmarii si al expansiunii unui oras
unic in istoria popoarelor: Roma, devenita Urbis si Orbs, centru al
lumii antice. Multi considerau ca Imperiul Roman este creatia intregii
Peninsule Italice. Realitatea este insa cu totul alta. De indata ce a
aparut pe scena lumii antice, Roma a creat si a condus, prin
intermediul senatului si al personalitatilor ei, aceasta formatiune
statala, cucerind si organizand provinciile, in primul rand Italia, a
carei contributie o va depasi pe cea a Romei abia catre sfarsitul
republicii.

In secolul VIII, statele de pe cele 7 coline, reunite intr-o
federatie, Septimontium, sub stapanire etrusca, formeaza o cetate cu
numele de Roma, condusa de 7 regi legendari (Romulus, Numai Pompilius,
Tullus Hostilius, Ancus Marcius, Tarquinius Priscus, Servius Tullius,
Tarquinius Superbus). 21 aprilie 753 i.e.n, corespunzator anului 1 ab
Urbe condica, este socotita data intemeierii cetatii de catre Romulus.
In momentul despartirii triburilor trace de cele celtice, italicii
veniti de la Dunarea Centrala au trecut Alpii si s-au stabilit in
Latium, constituind, in secolul VI, impreuna cu localnicii, Liga
Latina. Roma se va organiza sub autoritatea unui rege ajutat de Senat
si de Adunarea Poporului, ce reuneau patricienii - membrilor ai
marilor familii de aristocrati.

Perioada regilor consolideaza Roma, pana cand domnia lui Tarquinius
Superbus nemultumeste populatia, care il alunga in 509 i.e.n, cand ia
nastere republica. Incep lupte intre patricieni si plebei, ceea ce
slabeste puterea republicii, angajata mai tarziu, in perioada 509-338
in conflicte cu Liga Latina, pe care o infrange, impunandu-i in 493
i.e.n un tratat de alianta, foedus Cassianum, prin care se stabileste
pacea. Curand, insa, Roma isi impune hegemonia asupra Latiumului.
Dominatia asupra acestei prime provincii a sporit resursele
orasului-capitala.

Expansiunea italica din secolele II si I i.e.n a creat numeroase si
dificile probleme sociale si politice. Sistemul hegemoniei federative
devenea insuficient. Cu timpul, proprietatile agricole taranesti au
intrat in mana marilor latifundiari, iar redistribuirea lor cerea o
reforma agrara radicala, pentru infaptuirea careia au luptat Gracchi.
Pe de alta parte, "asociatii italci" pretindeau cetatenia si
egalitatea in drepturi cu romanii. In urma rascoalei din anii 91-89
i.e.n., Roma a trebuit sa acorde cetatenie romana aproape tuturor
locuitorilor Peninsulei. Cu acest prilej s-a unificat si regimul
municipiilor. Spre sfarsitul republicii nu mai existau, practic,
diferente intre cetatenii Romei si cei ai Italiei, desi persista inca
o mare deosebire intre Italia si provincii.

Politica urmata de imparati de acordare a unor concesiuni oraselor,
municipiilor si coloniilor, de impunere a dreptului italic sau roman
si de introducerea a unui regim administrativ fiscal generalizat, a
ridicat treptat provinciile la nivelul Peninsulei Italice. Augustus a
cautat sa mentina hegemonia Romei si a Italiei asupra Imperiului,
impunand modelul Romei si bazandu-se pe senat si pe armata. In schimb,
Hadrian a adoptat o politica diferita favorizandu-i pe greci si pe
orientali. Caracalla va ramane in istorie in deosebi prin Constitutio
Antoniniana din anul 212, prin care acorda cetatenie tuturor oamenilor
liberi din imperiu, cu putine exceptii. Participarea la guvernare era
egala pentru toti si nu se mai faceau deosebiri intre Italia si
provincii.

Printr-o ampla reforma, Diocletian a impartit Italia in 12 districte
(sau provincii) care aveau in frunte un guvernator numit corrector.
Desi, in mod oficial, Italia era considerata o dioceza, in practica
existau doua: diocesis Italianca, care cuprindea teritoriul de la nord
de Apenini, cele doua Raetii si Alpes cottiae. Sudul Italiei si
insulele formau diocesis Suburbicaria. Deoarece diocezele erau
guvernate de un vicar, a existat un vicarius Italiae si un vicarius
praefectorum in urbe Roma.

ROMA REGALA

In epoca regala, puterea apartine regelui, fara nici o restrictie:
autoritatea militara, privilegiuli de "a impartii dreptatea" (care in
vremea republicii va deveni sarcina esentiala a pretorului), de a
convoca adunarea poporului si de a supune motiunile si tot odata
intrega raspundere a relatiilor cu zeii. Romulus, primul imperator se
inconjurase de un consiliu format din patres, senatul si avea obiceiul
de a reuni poporul in adunari. Titus Livius ne povesteste ca s-a
invederat o intrecere de generozitate intre senatori si popor, fiecare
parte oferind celeilalte initiativa desemnarii. In cele din urma, s-a
luat hotararea ca regele sa fie numit de catre popor si ca aceasta
numire sa fie ratificata de senat. Vointa poporului nu este izvor de
imperium ; adunarea nu are nici o initviativa ea nu poate vota decat
pe nume de candidati, acceptate de catre magistratura care o
prezideaza si, fapt inca mai grav, acesta are chiar dreptul sa refuze
rezultatul votului caci poate sa nu procedeze la proclamarea (
renuntiatio ) numelui alesului care confera acestuia calitate de
magistra desemnat (designatus). Insa, in schimb, nu este mai putin
necesar ca poporul sa se fi pronuntat ca renuntiatio sa devina cu
putinta. Oameni care au faurit revolutia de la 509 i.e.n. s-au gandit
sa rezolve aceasta antinomie impartind imperium intre 2 magisrati
anuali egali, care s-au numit mai intai pretori (praetor ,de la
prae-itor-"cel ce merge in frunte", afirmau etimologistii romani,a
caror ferma certitudine , in acesata privinta noi nu o impartasim)
apoi consulii .

Conflictul din epoca prestatala dintre patricieni si plebei se
intensifica, desi plebeii obtinusera accesul la comitia centuriata,
plebeii se aflau intr-o stare de inferioaritate in raport cu
patricienii. Astfel "ager publicus" pamantul cucerit de la dusmani si
aflat in proprietatea statului, era exploatat in exclusivitate de
catre patricieni fapt de natura sa agraveze inegalitatea pe plan
economic dintre cele doua categorii sociale. O alta inegalitate pe
plan social, casatoriile dintre patricieni si plebei erau interzise.
Este interesant ca la romani ginta a supravietuit aparitiei statului
jucand un anumit rol in viata privata. Atributiile de conducere ale
statului erau indeplinite de catre urmatorii factori politici: regele,
senatul, "comitia centuriata" si "comitia curiata". Regele devine dupa
reforma lui Servius un veritabil sef de stat. Regele cumula
atributiile de judecator suprem, sef al religiei si conducator al
armatei. Puterea regelui desi era aproape nelimitata nu se transmitea
urmasilor. La moartea regelui puterea trecea asupra senatului, iar in
timpul in care locul pe tron era vacant, pana la alegerea unui rege de
catre popor, fiecare senator exercita functia de rege timp de cinci
zile.

SENATUL:

Era alcatuit din sefii gintilor si avea rolul de a ratifica hotararile
adunarii poporului si de a-l consilia pe rege. Era considerat
pastratorul traditiilor si datinilor poporului roman.

COMITIA CENTURIATA:

Era principalul factor legislativ, dar avea si atributiuni elective si
judecatoresti. Intrucat o comitia centuriata cuprindea pe toti
cetatenii care purtau arme, locul sau de intrunire era in afara Romei,
pe campul lui Marte.

COMITIA CURIATA:

Continua sa se intruneasca si dupa reforma lui Servius, constituind
unul din organismele politice prin care patricienii isi asigurau
pozitia dominanta in stat.

REFORMELE

Dupa fundarea orasului Roma s-a realizat o organizare in linii mari a
functionarii cetatii prin crearea senatorilor-patres,capii de
familie-si a unei adunarii a poporului.

O figura dominanta in formarea Romei, asa cum a schitat-o traditia si
anume aceea a regelui Servius Tullius venit ca al saselea rege dupa
Romulus, Titus Tatius,dupa Numa,Tullus Hostilius,dupa Ancus Martius si
Traquinius cel Batran ,el era fiul unei sclave din clasa regala. El a
creat census, operatie care consta, o data la cinci ani, in alcatuirea
listei de cetateni cu scopul de a atribui fiecaruia locul sau adecvat
in cetate , dupa varsta si dupa averea sa si de asemenea dupa valoarea
sa morala.

Reformele lui Servius Tullius au fost insotite de o extindere a
orasului si, dupa spusele istoricilor vechi, de constructia unei
incinte continue care a purtat numele de zidul servian.

Reforma lui Servius Tullius

Data exacta a reformei nu se cunoaste. Este posibil ca ea sa fi avut
loc mai tarziu decat traditia. In orice caz, in epoca regilor
criteriul de clasificare nu putea fii decat pamantul - fiindca moneda
romana mentionata de traditie, si anume "asul" apare abia in secolul
al IV-lea i.e.n.

Reforma lui Servius a fost o revolutie sociala caci odata cu ea s-a
pus capat democratiei militare, legaturilor personale de sange,
organizarii gentilice. Vechea aristocratie, intemeiata pe apartenenta
la ginti, este inlocuita cu o aristocratie a averii , drepturile
individului ...