Romanitatea poporului roman

Trimis la data: 2002-06-13
Materia: Istorie
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 9.45 / 10
Downloads: 5911
Autor: Alexutzu
Dimensiune: 12kb
Voturi: 229
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Conform Dicţionarului Enciclopedic, geto-daci este denumirea dată de istoricii moderni ramurii nordice a neamurilor tracice care populau în Antichitate spaţiul carpato-dunărean. Această populaţie a fost desemnată începând cu sec.6 î.Chr., de izvoarele greceşti cu numele de geţi, iar în sec.1 î.Chr., de izvoarele romane cu numele de daci.
0x08 graphic

Conform Dictionarului Enciclopedic, geto-daci este denumirea data de
istoricii moderni ramurii nordice a neamurilor tracice care populau în
Antichitate spatiul carpato-dunarean. Aceasta populatie a fost
desemnata începând cu sec.6 î.Chr., de izvoarele grecesti cu numele de
geti, iar în sec.1 î.Chr., de izvoarele romane cu numele de daci.

Împaratul Traian a reusit, dupa cele doua campanii din anii 101-102 si
105-106, sa cucereasca Dacia ( teritoriul ocupat de geto-daci ) si sa
o transforme în provincie romana. Populatia autohtona, dainuind
alaturi de romani, a fost supusa unui puternic proces de romanizare în
urma caruia a rezultat o noua populatie, daco-romanii, ce aveau sa
constituie elementul hotarâtor în procesul formarii limbii si
poporului român.

Conform DEX, romanizarea este un proces complex si îndelungat prin
care civilizatia romana patrunde în toate compartimentele vietii unei
provincii, încât duce la înlocuirea limbii proprii cu limba latina si
adaptarea unui nou mod de viata.

Odata cu eroicul rege Decebal dispare si statul dac, nu însa si
poporul, asa cum afirma interesat unii istorici straini care ne
contesta continuitatea. E drept ca o parte din populatia barbateasca a
cazut în timpul luptelor. Unele triburi, dupa terminarea razboiului al
doilea, au pribegit poate în muntii dinspre miazanoapte; cea mai mare
parte a lor însa, a ramas pe loc. Romanii nu aveau nici un interes sa
extermine populatia ramasa, fiindca ar fi exterminat, o data cu ea si
pe viitorii contribuabili, soldati si producatori de care imperiul
avea nevoie. Inscriptiile ne arata o serie de cohorte si de ale -
trupe de infanterie si de cavalerie - alcatuite din daci, luptând ca
soldati romani.

Rolul pe care l-au avut dacii în etnogeneza poporului român este
dovedit de investgatiile mai multor cercetatori. Mircea Eliade a
studiat în acest sens originile si semnificatiile religioase
mitico-rituale, folclorice, ale unor traditii populare românesti.
Folclorul nostru pastreaza urme profunde daco-getice. În portul
popular, aceste urme sunt evidente. Camasa încretita la gât, a
tarancilor, camasa despicata lateral a barbatilor, cioarecii din stofa
groasa alba de lâna, strânsi pe coapse si pulpe, brâul lat de piele
sau pânza groasa, opincile, caciula tuguiata de blana, sunt atestate
iconografic pe Columna lui Traian si pe metopele de la Adamclissi. În
ornamentica îmbracamintei, a ceramicii, a obiectelor si uneltelor de
lemn crestate de tarani unii cercetatori înclina sa creada ca s-au
mentinut anumite motive decorative daco-getice, ca bradul, soarele,
spirala sau zigzagul. Cercetarile ar putea continua si în domeniul
muzicii populare, a instrumentelor ( naiul, de exemplu, deriva din
tracicul "flaut al lui Pan"). În domeniul artelor plastice, nu pare
exclus ca imaginea "calaretului trac" sa fi sugerat - în iconografia
noastra populara - imaginea Sf. Gheorghe omorând balaurul.

Multe din credintele si obiceiurile populare românesti provin din
substrat traco-dacic. Astfel sunt riturile magice pentru invocarea
ploii, a fecunditatii vitelor, a fertilitatii ogoarelor, persistând
pâna astazi în unele regiuni ale tarii: Sângeorzul, Plugarul, Boul
înstrutat, Paparudele, Dragaica. În acelasi substrat dacic se afla
originile unor dansuri populare, a horei si ale spectaculosului dans
al calusarilor, în care staruie amintirea unor rituri de medicina
magica, de initiere, a unui stravechi cult al Soarelui, precum si
simboluri mitice ale unor fenomene ale naturii.

Dacia a ramas sub stapânirea romana ceva mai putin de 170 de ani ( 106
- 276 e.n. ). Totusi, efectele au fost decisive: în urma acestei
stapâniri s-a nascut poporul român. Cum se explica aceasta
extraordinara putere a romanismului dacic? Cum s-a putut ca, într-un
interval asa de scurt, sa prinda el radacini atât de puternice?
Raspunsul nu poate fi decât unul singur: Romanismul a biruit în Dacia
fiindca el reprezenta o civilizatie superioara, o creatie materiala si
de cultura care sintetiza o întreaga evolutie multiseculara si ca
atare a câstigat pe autohtoni.

Procesul de romanizare a început cu orasele, unde romanii alcatuiau,
aproape peste tot, majoritatea. În relatiile cu administratia, cu
armata, cu colonistii, dacii au început a deprinde limba latina.
Negustorii si mestesugarii, mai ales, erau profesional obligati sa o
faca. Altfel, n-ar fi putut sa-si continue afacerile. Aceia dintre
autohtoni care voiau sa joace un rol în administratie, trebuiau sa
învete latina. Se mai adauga si moda, spiritul de imitatie care, în
toate vremurile si la toate popoarele, a gasit adepti.

Mai încet s-a desfasurat procesul de romanizare la sate. Aici dacii
formau imensa majoritate a poporului. Cu vremea însa, au început sa se
aseze si romanii în sate. Venea câte un colonist, îsi facea o asezare
sau o villa, împrejurul careia se ridicau alte asezari ale
muncitorilor, pâna ce villa ajungea un adevarat vicus sau pagus, adica
un sat care purta, de cele mai multe ori, numele întemeietorului.
Muncitorii daci care lucrau pe mosiile acestor colonisti, au început
sa învete limba latina. Le folosea si pentru a se întelege cu
autoritatile, cu perceptorii, cu functionarii administrativi, cu toti
cei care reprezentau statul.

În romanizarea satelor, au avut un rol important veteranii. Cum
serviciul militar dura mult - 25 de ani - o buna parte dintre
legionari erau casatoriti. Legiunile si diferitele corpuri de trupa
auxiliare, stând însa permanent în Dacia, este evident ca multe din
sotiile soldatilor vor fi fost autohtone. La eliberare, legionarul,
numit acum veteranus, capata dreptul de cetatenie pentru el si
întreaga lui familie. Copiii veteranilor si ai dacelor erau deci
cetateni romani si vorbeau latina.

Numarul veteranilor asezati în Dacia trebuie sa fi fost considerabil,
de vreme ce, în limba româna, notiunea de om în vârsta este exprimata
tocmai prin acest cuvânt (cuvântul batrân nu e altceva decât
veteranus, modificat dupa regulile limbii noastre)

Una din problemele cele mai grele este stabilirea contributiei
diferitelor elemente etnice la constituirea unui popor, stabilirea
elementelor sub raportul rasei, al limbii, al organizarii de stat, al
civilizatiei si culturii.

Din fondul lexical, de cuvinte considerate multa vreme ca fiind de
origine necunoscuta, studiile prof, I. I. Russu le aduc în discutie
sustinând ca ar putea fi de origine dacica un numar de aproximativ 160
de cuvinte, totalizând peste 600 - 700 de derivate, inclusiv toponime
si antroponime. În ansamblul sau, acest fond de cuvinte - substantive,
adjective, verbe, adverbe - denumesc o mare diversitate de obiecte,
stari, fapte actiuni, fenomene. Acesti termeni privesc o arie foarte
larga, începând cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu
familia (copil, prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun), cu
îndeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si piscicole (mazare,
tarina, baci, mânz, strunga, tarc, urda, butuc, curpen, strugure,
balta, gard), cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad, copac),
cu fauna (balaur, barza, mistret, sopârla, viezure). S-au mai pastrat:
nume de ape (Dunarea = Dunaris, Somesul = Samus, Oltul = Aluta,
Muresul = Maris); nume de orase (Apulum = Alba-Iulia, Drobeta =
Drobeta Turnu-Severin, Napoca = Cluj-Napoca, Potaisa = Turda).

Pentru toate categoriile esentiale ale vietii omenesti întrebuintam
termeni latini. Exemple: om - homo, parinte - parentem, fiu - filius,
frate - frater, socru - socer. Multe din însusirile trupesti si
sufletesti: bun - bonus, frumos - formosus, tânar - tener, batrân -
veteranus. Îndeletniciri precum si cereale: a ara - arare, a semana -
seminare, a secera - sicilare, grâu - granum, secara - secale, spic -
spicum, paie - palea. Unelte: furca - furca, jug - jugum. În
viticultura: vie - vinea, vita - vitea, vin - vinum. Multi pomi
fructiferi: mar - melum, par - pirus, piersic - persicus, gutui -
cutoneus, prun - prunus. ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.