Romantismul creatiei eminesciene

Printre temele preluate de poet figurează ce acosmică , prezenta-rea naşterii cosmosului şi a sfârşitului său, într-o perspectivă de sus asupra existenţei omeneşti, privirea acesteia din urmă sub aspectul cuprinderii ei ca un simplu moment aflat între naşterea şi moartea universului.O găsim în Scrisoarea I , Luceafărul, La steaua sau în marele poem istoric şi filozofic , neîncheiat, Memento mori(= adu-ţi aminte că vei muri).

Tema demonului romantic, a revoltatului împotriva societăţii existente, revoltat care organizează masele pentru distrugerea acelei societăţi, o găsim în Împărat şi proletar ca şi în Înger şi demon. O altă temă romantică dezvoltată de poet este cea a femeii inca-pabilă de a înţelege aspiaraţiile omului de geniu, îndreptarea lui către cunoaşterea şi dezinteresul faţă de valorile care îi atrage pe ceilalţi oa-meni, temă prezentă în poeme ca Scrisoare V sau Luceafărul,dar şi în micile poezii de dragoste de tip romanţă ca Lacul, Dorinţa, Pe lângă plopii fără soţ...

Sau tema geniului romantic, a personalităţii capabile să treacă dincolo de aparenţele la care se opresc oamenii obişnuiţi , motiv pentru care nu este înţeles de către acei oameni, pentru care nu existăcomunicare între lumea lor şi cea a geniului.Temă prezentată în discursul Cezarului din Împărat şi proletar, în Scrisoarea I ori în Luceafărul.

Imporatantă în creaţia eminesciană este şi tema romantică a iubirii dintre bărbat şi femeie, iubire văzută ca şi refacere a momentu-lui creaţiei cosmosului , ca şi participarea la marea creaţie universală , o creaţie ce se desfăşoară în permanenţă şi este reluarea creaţiei inuiţiale.Această temă se recunoasşte în toate poeziile erotici emines-ciene, fie ca aspiraţie către o astfel de iubire fie ca realizare a ei.