Romantismul in poeziile "Si daca..." si "Dorinta" - bacalaureat

Romantismul in poeziile "Si daca..." si "Dorinta" - Bacalaureat
- lirism subiectiv (discurs confesiv – de mărturisire; persoana I (sau persoana I şi a II-a pentru monolog dialogat; dialog simulat) plus abundenţa figurilor de stil

Romantismul in poeziile "Si daca..." si "Dorinta" - Bacalaureat
Elemente de compoziţie (structură compoziţională):
- paralelism (sintactic) ― simetria
- tehnici
- antiteză
- gradaţie
- elemente de redundanţă (repetiţie)
- figuri de stil:
- epitet
- comparaţie
- personificare
- hiperbolă
- metaforă

Artă poetică
„Şi dacă...” – romantism (eminescian)

Titlul
Titlul atipic, format din două conjuncţii, invită la un discurs meditativ /filozofic, pornind de la o serie de ipoteze / speculaţii:
- conjuncţia „dacă” este specifică lansării condiţiilor / supoziţiilor, iar conjuncţia „şi” crează impresia de ciclicitate / repetabilitate; cele trei puncte de suspensie crează cercul speculativ, conturând imaginea unei succesiuni de circumvoluţiuni în spirala cunoaşterii.

Tema cunoaşterii
- meditaţia filozofică are deci în centru tema cunoaşterii, care la romantici are drept ţel clipa de rezonanţă cu absolutul, obţinută fie prin Eros, fie prin Logos (tema cunoaşterii). Titlul devine element de redundanţă şi de sprijin pentru fiecare din cele 3 strofe / secvenţe lirice.

Postura eului liric
Astfel, textul reia într-un discurs confesiv la trei niveluri tema cunoaşterii din perspectiva geniului (postura eului liric).

Secvenţele lirice
Prima secvenţă lirică crează un cadru la nivel terestru, care se completează în cea de-a doua strofă cu dimensiunea macrocosmică. Cele două dimensiuni prefigurează lumea valorilor materiale, lumea sensibilă, în care cunoaşterea se face prin revelarea formei de manifestare a absolutului.În antiteză cu această lume, cea de-a III-a strofă aduce imaginea lumii valorilor eterme (lumea ideilor – metafizică).

Verbul „a fi”
Punctul de sprijin în fiecare dintre aceste secvenţe lirice este verbul „a fi” (aflat în poziţie centrală la începutul versului trei) cu forma de bază la prezentul gnomic / există. De aceea textul propune o meditaţie despre existenţa celor două lumi, între care geniul se plasează în aşteptarea clipei de revelaţie. Metaforele se realizează la nivel general (între două versuri şi întreaga strofă) pentru a pune în evidenţă mai bine opoziţia celor două lumi şi ipostaza geniului.