Romanul adolescentului miop - fisa de lectura

Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. "M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.".

Dupa inca un "insuficient" la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau "ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.". II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza "Gloria lui Robert", personaj care il citeste pe D'Annuzio, italianul "cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri". Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si "el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp".

In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice ("Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman").Autorul povesteste "prima aventura" traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, "am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete".

La scurt timp perechile se formasera, "eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri". Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata "s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora". Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca "a fost ceva interesant, dar nu prea mult". De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert "in intalniri cu fetele". Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca "zvonul nu e cu totul in afara de adevar".