Romeo si Julieta (traducere) - William Shakespeare

Generalizarile privind cauza deznodamantului tragic sunt numeroase in Romeo si Julieta si incrimineaza trei factori: intamplarea, ac¬cidentul, destinul (in sistemul "corespondentelor" elisabetane, macro-cosmosul), parintii si familiile (poate "corpul politic") si eroii insisi (microcosmosul).

Din punct de vedere dramatic si tematic, principalele imagini din piesa sunt lumina si intunericul. Din punct de vedere poetic, ele raman la fel de importante atat prin simpla repetare cat si prin bogatia sinonimelor.
Rezolvarea ascendentului luminii asupra intunericului sau, dimpotriva, a intunericului asupra luminii, poate fi de ajutor si in interpretarea altor antonime si antiteze din piesa, eventual: parinti-copii, tineri-batrani, esenta-aparenta, viata-moarte, otrava propriu-zisa si otrava "reala", figurata (banul) etc.

Relatia barbat-femeie este infatisata printr-o serie de protagonisti care, intr-o anumita masura, se manifesta sau gandesc "antitetic": nerasplatita pasiune a lui Romeo pentru Rosalina e mai curand imagi¬nara decat adevarata, dragostea dintre Romeo si Julieta este reala si profunda.

... Faptul ca, pentru prima oara, in Romeo si Juliela Shakespeare a dat iubirii omenesti o forma atemporala confera acestei piese un loc important nu numai in ceea ce priveste evolutia lui Shakespeare, ci si evolutia dramei elisabetane. Aceasta experienta fundamentala a iubirii profunde si patimase sta la baza intregii drame.

CRONOLOGIA OPERELOR

Datarea operelor shakespeareene nu a fost rezolvata de o maniera satisfa¬catoare nici macar pentru o majoritate confortabila a specialistilor. Astfel stand lucrurile, cronologia de mai jos, propusa de F.E. Hallidayi, este doar o optiune oarecare. Titlurile englezesti ale pieselor sunt cele din The New Arden Shukespeare, traducerile preiau mai ales titlurile din Shakespeare, Opere complete, ESPLA, Bucuresti; in ultima coloana se mentioneaza prima traducere a piesei respective in limba romana.2 impartirea pe perioade este una dintre cele mai frecvente.

Ca oricare traducere, si traducerile din Shakespeare in diverse limbi ale pamantului sunt un rau necesar: un rau rau daca redarea este defectuoasa, un rau bun, daca ea s-a apropiat cat mai mult de original (denotatie, accentuare, modalitate, conotatie, coerenta, stil, versificatie) tara a pacatui fata de normele limbii-tinta. Daca libertatea scriito¬rului original este libertatea lui Ariei inainte de a fi fost tintuit de vrajitoarea Sycorax intr-o despicatura de stejar, cea a traducatorului este libertatea lui Ariei dupa ce, scapat de catre Prospero, a trebuit sa as¬culte de voia acestuia.

Libertatea traducatorului lui Shakespeare sea¬mana insa mai curand cu libertatea lui Caliban...
Ganditor, ganditor profund, dar original numai in masura in care, imprumutand de peste toi - Seneca, filozofia antica in general, gandi¬rea propriei sale epoci, maxime, sentente, proverbe - a ales si a subliniat ideile care i s-au parut de o deosebita insemnatate: potrivit cercetatorilor, in primul rand necesitatea ordinii si ierarhiei, pe fondul interde¬pendentei dintre macrocosm, corpul politic {the bocly politic, organizarea de stat si sociala) si microcosm (omul).

Shakespeare a imbinat puterea de a starni rasul si mahnirea nu numai intr-un singur cuget, ci si intr-o singura lucrare. Aproape toate piesele sale sunt impartite intre personaje serioase si comice, cu urmarea ca pe masura ce se desfasoara actiunea, ele produc cand seriozitate si tristete, cand relaxare si rasete.