Sa cunoastem sistemul mass-media si actorii sai

1. Presa scrisa
Cel mai simplu criteriu de clasificare referitor la presa scrisa este ritmul de aparitie; distingem astfel publicatii cu periodicitate zilnica (cotidienele), saptamanala, lunara, trimestriala, semestriala si anuala. intre ritmul de aparitie si tipul de public pe care il are o anumita publicatie se stabileste o corelatie stransa: pe masura ce publicul este mai numeros si mai eterogen (ceea ce presupune abordarea unor teme foarte variate), frecventa aparitiilor este mai mare.

Un public de fani ai muzicii progresive sau de activisti ecologici nu poate consuma zilnic un produs mediatic ce trateaza numai despre aceste preocupari (a caror tematica s-ar epuiza usor intr-un asemenea ritm); in schimb, milioanele de oameni obisnuiti, ce au permanent nevoie de informatii practice, referitoare la viata lor de zi cu zi, precum si de prezentarea ultimelor evolutii din politica, din economie sau cultura, de interpretarea unor evenimente sau tendinte ale societatii in care traiesc, vor face apel zilnic la produsul mediatic ce contine toate aceste date (si multe altele).

Aceasta corelatie ofera un prim indiciu util pentru reprezentantul biroului de presa ce doreste sa identifice publicatiile adecvate pentru plasarea unor informatii: daca datele pe care doreste ; le transmita vizeaza un public foarte larg (sunt de interes general sau de maxima actualitate), el poate face apel la jurnalistii ce lucreaza la diverse cotidiene; daca ele vizeaza un public limitat, cu un contur socioprofesional bine definit, atunci el trebuie sa-i caute pe jurnalistii de la publicatiile specializate si, eventual, pe aceia care tin o rubrica de profil la ziarele cotidiene.

Publicatiile sunt diferite si dupa tirajul lor: unele au tiraje de milioane de exemplare zilnic (un numar din cotidianul Wall Street Journal apare in l .900.000 de exemplare; saptamanalul Readers Digest apare in 27.000.000 de exemplare), iar altele doar de cateva mii. Totusi, pentru specialistul in comunicarea cu presa, tirajul nu trebuie sa fie un criteriu discriminator; el colaboreaza cu jurnalisti, cu oameni speciaAZlizati intr-un anumit domeniu, ce trebuie respectati pentru competenta lor, si nu pentru numarul de exemplare in care se vinde publicatia unde lucreaza.

Un alt criteriu de clasificare, inspirat din experienta tipografica, este formatul publicatiei, in linii mari, se pot distinge formatele de tip revista (variind in jurul dimensiunii unei coli de hartie A4) si formatele de tip ziar. La randul lor, acestea se diferentiaza in formatul standard (asa-numitul A2) si formatul tabloid (A3). Aceasta diferenta se coreleaza adesea cu periodicitatea: majoritatea cotidienelor au formatul A2, iar majoritatea saptamanalelor fac apel la formatul tabloid, ceea ce nu exclude exceptiile: de exemplu, cotidianul Libertatea a ales formatul tabloid (la fel ca francezul Liberation), iar cotidianul Jurnalul National a utilizat multa vreme formatul de buzunar (A5), asemenea revistelor ce contin programele radio si TV.

Din perspectiva ariei de circulatie, publicatiile pot fi: nationale (au o difuzare ce acopera intregul teritoriu al unui stat), regionale si locale, in ultima categorie intra atat jurnalele cu tiraje de cateva mii de exemplare, tiparite de o comunitate oarecare, cat si marile cotidiene ale uriaselor metropole moderne, cu tiraje de sute de mii de exemplare, fara o vocatie nationala (adica fara subiecte referitoare la evenimentele de pe intregul teritoriu al unei tari si fara o distributie nationala).