Satanismul in opera lui I.L.Caragiale

Trimis la data: 2006-08-12
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 3
Nota: 8.69 / 10
Downloads: 1813
Autor: Elena Muzuran
Dimensiune: 11kb
Voturi: 211
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Satanismul in opera lui I.L.Caragiale - Caragiale solicită azi felurite interpretări. Această înmulţire de puncte de vedere paradoxale şi de lentile diferit colorate, generate de un scris la prima vedere transparent, este destul de firească.Satanismul in opera lui I.L.Caragiale
Satanismul in opera lui I.L.Caragiale - Dar o parte a operei- care a făcut să vorbească despre un alt Caragiale- pretinde o dezbatere separată, pentru că numără titluri ca: Între două poveţe, La conac, La hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul dracului, etc. , şi pentru că pare a justifica imaginea unui Caragiale dual. Paginile care încalcă frontiera fantasticului- ivite destul de târziu- au însă o calitate care explică tentaţia de a construi în jurul lor interpretări cutezătoare.

Satanismul in opera lui I.L.Caragiale - Să pornim de la bucata Între două poveţe , în care Caragiale dă un uşor tâlc simbolic inspiraţiei: tânăra Nina, care-l obsedează cu prezenţa ei fascinantă la un bal mascat, e travestită în Mefisto; ea devine astfel Drăcuşorul care-l urmăreşte cu privirile şi a cărui respiraţie caldă emană tulburător, chiar când se află în spatele bărbatului.

Povestitorul oscilează între două ispite femeieşti: între Nina, al cărei magnetism se exercită puternic, dar scurt, şi între văduva care îi propune o plimbare în Italia, unde o şi însoţeşte. Reîntorcându-se după câteva luni, îşi prelungeşte nostalgia după posibila aventură cu Drăcuşorul, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat până la o simplă convenţie: fiinţa umană e direct tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obişnuit travesti.

Satana, ca factor al răului, care pune stăpânire pe voinţa omului şi care explică tâlcul ispitei, nu acţionează numai asupra subconştientului erotic. În La conac, un tânăr care e trimis de tatăl său, arendaş, să plătească cincizeci de galbeni, câştigul datorat boierului, se întâlneşte pe drum cu diavolul, întrupat într-un călăreţ cu înfăţişare de negustor: un roşcovan grăsuliu, cu faţa vioaie, cârn şi pistruiu, dar om plăcut la înfăţişare şi tovarăş glumeţ, numai atâtă că e saşiu, şi când se uită drept în ochii tânărului, îi face, aşa , ca o ameţeală, ca un fel de durere în apropierea sprâncenelor. Elementul fantastic este mai atenuat aici, deşi suficient sugerat ca să ne limpezească simbolul.

De două ori, tânărul îşi face cruce: când dă cu ochii de biserica din Sălcuţa, şi când se-nchină să-I ajute Dumnezeu să dea lovitura orzarilor adormiţi, care I-au câştigat toţi banii la stos, sub îndemnul diavolului întrupat în negustor. Şi de două ori, Satana piere la semnul crucii, ca şi în poveştile populare.

Basmaua narcotizată, pe care I-o dăduse diavolul ca să-I vrăjească pe orzari, să nu se mai deştepte până la ziuă, ca să-şi fure înapoi banii pierduţi la jocul de noroc, îl adoarme pe el însuşi pe prispa casei şi în tot timpul jocului, ochiul dracului îl obsedează, anihilându-I voinţa. Sfârşitul, cu restituirea banilor de către unchiul său, pe care întâmplarea I l-a scos în cale, printre jucătorii de la conac, după ce a scăpat de vraja ispitei, îi limpezeşte mintea şi îi explică simbolul povestirii, mustrându-l: - Cine te-a pus să joci, dacă nu ştii jocul?, şi tânărul răspunde:
- Dracul m-a pus!

Ieşit din cercul magic al ispitei, tânărul reintră în viaţa normală, după ce întâmplarea l-a încercat sub forma diavolului. Cu nuvela La hanul lui Mânjoală trecem pe un plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat, Caragiale pornind de la elemente realiste.

Magia este un accident impresionant, care tulbură profund pe erou şi îl scoate, pentru un timp, din ritmul lui obişnuit de viaţă, zvârlindu-l într-o aventură neaşteptată.

Tânărul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache, face un popas la hanul Mânjoalei. Emanaţia senzuală a hangiţei se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se prelungeşte pe planul fantastic cu potriviri ale hazardului, în care prezenţa diavolului se întrupează într-un cotoi şi apoi într-un ied, aceştia par emisari la dispoziţia femeii, care lucrează asupra tânărului cu mijloace satanice.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.