Scoica de Lucian Blaga

Trimis la data: 2008-10-15
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 7.63 / 10
Downloads: 18
Autor: Denisa S.
Dimensiune: 35kb
Voturi: 89
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Scoica de Lucian Blaga
Poezia “Scoica” de Lucian Blaga face parte din volumul de poezii intitulat “Poemele luminii”. Lucian Blaga preia si dezvolta o tema de circulatie universala, si anume cunoasterea. Poetul traieste intr-o lume invaluita in mister iar scopul lui este de a tinde tot mai mult spre cunoastere ca si stare existentiala. In poemul “Eu nu stivesc corola de minuni a lumii” care deschide primul sau volum de poezii, Blaga face evident antagonismul intre “lumina mea” si “lumina altora”. Lumina altora este una rationala, este o cunoastere imediata, in timp ce lumina poetului este potentatoare a misterului.
Scoica de Lucian Blaga
Poezia “Scoica” continua intr-o oarecare masura acesta perspectiva a cunosterii. Blaga in opera sa propune teme filozofice bazate pe meditatie poetica. In poezia “Soica” reiese cu putere ideea de epuizare a vitalitatii patimase si dorinta de intoarcere la o liniste pierduta. “Cu-n zambet privesc in mine/ si inima mi-o prind in mine”.

Scoica de Lucian Blaga
Aceste versuri exprima adancirea poetului in suflet, a cautarii pe sine si a interiorizarii. Inima prinsa in mana este de fapt sufletul poetului care este prins intr-o lume neinteleasa si straina. “Tremurand imi strang comoara la ureche si ascult”. Comoara semnifica insusi sufletul, totalitatea gandurilor si ideilor ce razbat aceasta lume. Ascultarea ei presupune recunoasterea de sine, acceptarea suferintei si a misterului ce inconjoara aceasta dorinta de evadare a eului liric.

Scoica de Lucian Blaga
Inima se dovedeste a fi o scoica din a carei interior rasuna misterul sau cum spune poetul “o mare necunoscuta. Poezia “Scoica” este de fapt o poezie filozofica, o poezie ce poate fi comparata cu o evadare din necunoscut si aspirarea catre cunosterea deplina. Poetul este capturat intre ganduri si suferinta, inre patimile acestei lumi si devine incert, nu se mai poat regasi pe sine in acest val urias al framantarilor interioare. Aspira doar spre a iesi din acesta stare. Zvonul, ce “rasuna prelung si neinteles” reprezinta incertitudinea ce l-a cuprins pe poet in urma departarii del umea ideala. el nu mai stie daca acesta lume exista sau nu, dar stie ca poate aspira sa o vada si sa ajunga intr-o buna zi la ea. Repetitia verbelui “ajunge” la viitor are scopul de a face cat mai evidenta nesiguranta dar si dorinta neschimbata de a vedea “malul acelei mari”.

Scoica de Lucian Blaga
Marea “pe care o simte dar nu o vede” este o incursiune in necunoscut, in misterul cunosterii. Poetul simte lume asuprerioara la care aspira sa ajunga, insa nu o poate vedea datorita decaderii, a conditiei omului comun condamnat la asteptare. Intrebarea ce incheie acesta poezie vine ca un stigat mut pentru o lume care oricum nu il aude si nu intelege acesta cautare. Poezia este o aspirare catre absolut, spre dobandirea unor valori superioare. Blaga este poeul mondernist ce face din poezie o modalitate de a tresarii simtul filozofic. Poezia nu patreaza o versificatie anume, ceea ce ii confera fluididate in deprinderea mesajului poetic.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.