Scriitorii versus critici

Criticul este scriitor, in masura in care lucrarile de critica sunt opere, la fel ca operele din celelalte genuri literare. Este evident, faptul ca un critic nu este altceva decat un scriitor, si ca opera sa se supune criticii, cu acelasi titlu cu care i se supune orice opera literara.

Marile lucrari de critica sunt si ele analizate de critici, cum este de exemplu cartea ``Domeniul criticii`` de Valeriu Cristea, sau alte carti de Adrian Marino, Camil Petrescu, George Calinescu, in care se gasesc portrete de critici.

Asadar,competitia este inexistenta si absurda, deoarece si criticul, si scriitorul apartin culturii literare. Lucrarile de critica nu constituie valori artistice, ci au doar functia auxiliara de a vehicula valori.

Alt punct de vedere eronat, deoarece criticii sunt servitori cu o profunda constiinta critica, avand ca efect atitudinea critica de o valoare artistica incontestabila. Prin nerecunoasterea valorii, functia criticii devine nula. Un critic fara audienta nu e nimic, e o ``contradictio in adjecto``. Existand o audienta a criticii, la fel cum sunt lectori ai operelor literare, valoarea ei artistica si culturala nu poate fi negata.

Apreciind operele literare, critica nu-si pierde valoarea. Din contra, este laudata si edificata ea insasi ca o valoare. Cartile marilor antici, sunt si astazi surse primare de informatii. Cele ale lui George Calinescu, Camil Petrescu, Nicolae Manolescu si multi altii au ramas, si vor continua sa existe alaturi de operele de arta, inca multi ani de acum inainte.

Astfel vehicularea este o absurditate malitioasa, inventata de anticritici, adica de scriitorii mediocrii ai literaturii. Dialogul scriitor-critic este profitabil ? Un raspuns, insa incomplet, ar fi ea schimb de idei.

Comunicarea celor doua parti este inevitabila, deoarece scriitorilor le sunt apreciate operele si in functie de ce spune critica perioadei respective. Scriitorul, traieste ca si criticul dintr-un ``comert intelectual``, iar profitul este al scriitorului, criticul ramane doar cu satisfactia unei corecte clasificari. Relatia scriitor-critic nu e un elev docil la un profesor exigent. Este nevoie de intelegere, de acceptare a tuturor ideilor si de un acord comun. Criticii sunt, un fel de rau necesar.

Criticii, sunt si scriitori. Dialogul este permanent. Exista critici care au scris opere literare. Aceasta comunicare este profitabila, insa nu obligatorie.

In concluzie criticii si scriitorii, pot exista si separat, si impreuna. Pot comunica, sau nu. Unii scriitori afirma ca ``ideile n-au ce cauta aici ; opera e viata ; criticul cu ideile lui ar fi un tip abstract si daunator marii inspiratii``.

Vocatia criticului se dezvolta timpuriu, la fel ca si vocatia artistica a scriitorului. Vocatia critica presupune pasiune pentru meditatie, exegeza, discutie si lectura dintr-un unghi specific criticii.

Criticul, asemenea scriitorului, au nevoie de o anumita vocatie pentru a fi apt de a produce analize, comentarii si interpretari. Un scriitor are de asemenea nevoie de o vocatie lirica, epica, intr-un cuvant care cuprinde totul, de o vocatie creatoare.