Scrisoarea I apartenenta la Realism

Compozitional cele cinci parti evidentiaza diversitatea de teme si motive romantice.Prima parte este un pretest in care sunt folosite doua motive romantic , motivul timpului lunii si motivul bivalent (individual, universal).Primele sase versuri sunt in opozitie cu omul care este efemer si luna se afla sub zodiac eternitatii adica timpul universal.

"Ea din nopatea amintirii o vechie-intreaga scoate"
Motivul timpului bivalent , timpul individual, "Doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare.Partea a II-a dezvolta acest motiv al lunii ca astrul tutelar al faptelor neschine sau nobile ale oamenilor ,impresioneaza densitatea ideelor pentru ca eul liric urmareste imaginea globala a lumii cuvernate de luna apoi imaginea este restransa de la pustiuri, codri si izvoare, mari, tarmuri , palate case si frunti pline de ganduri astfel se ajunge la categoria omului.

Meditatia depaseste cadrul general contemplativ , se concentreaza asupra unor destine antitetice: Regele-simbol al maratiei, puterii si Saracul - simbol al neputintei al saraciei , ceea ce unese aceste destine este geniul mortii si raza lunii ceea ce introduce un alt motiv de origine Schopenhaueriana si anume indetitatea in fata mortii, " Desi trepte deosebite le-au iesit din urna sortii ,Deopotriva-I stapaneste raza ta si geniul mortii.

La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi,Fie slabi , fie puternici , fie genii ori neghiobi !"Dupa un alt sir de ipostaze poetul se opreste indelung la conditia omului de geniu care il pune insa in antiteza cu individualizarile anterioare."Uscativ asa cum este , garbovit si de nimic ,Universul fara margini e in degetul lui mic ".

Partea a III-a Eminescu prezinta o cosmogonie cu surse cum s-a dovedit in scrierile lui Kant dar si in miturile din Rig-Veda.Lumea s-a nascut prin miscarea unuui punct .Oamenii tin de lumea cea mica , lumea cea mare "vis al nefiintei" care se poate reinstaura
Se contureaza antiteza dintre puterea mintii si neputinta materiala dintre geniu si omul comun (negustorul sau superficialul )

Puterea data de gandire este in antiteza cu felul cum arata dascalul exprimarea este metaforica "uscativ , garbovit" cu "Atlas sprijinea cerul pe umar ", Pentru a accentua conditia vitrega a omului de geniu se realizeaza portretul fizic prin imagini vizuale ale neputintei.
Partea a IV-a se subliniaza intr-un tablou cosmogonic vizionalizmul (omul de geniu are capacitatea de a gandi geneza nasterea universului si stingerea - apocalipsa)

Acest fragment este inspirit din Rig-Veda dar si din Schopenhauer, Kant .Fragmentul genezei sunt folosite imagini parodoxale , imagine se bazeaza printr-o succesiune de negatii si afirmatii," cand fiinta nu era , nici nefiinta" , pentru prima data in literature se prefigureaza cunoasterea de tip negative "era lipsa de viata si vointa , Cand nu s- ascundea nimic , desi era scuns " , interogatiile retorice prefigureaza indirect un posibil inceput al universului.Poetul simte nevoia unor metafore cu rol stylistic exceptional pentru a define haosul primordial.Comparatia "un intuneric ca o mare far-o raza".

Sugereaza acelasi haos primordial.Secventa nasterii universului este intrudusa prin conjuctia adversative si prin adverbul "deodata"
Punctul acela de miscare este samanta sau principu geminativ care v-a declansa nasterea intregului univers ,Fragmentul in care este descrisa cosmogonia este preluat din Rig -Veda.Energia care pune in miscare acest punct este "dorul nemarginit " sugereaza vointa idee preluata tot din Scopenhauer. Este folosit un parallelism sintatic"de atunci" pentru a relief trecutul conditiei umane intr-un univers "himeric".Lumina este cea care spijina acest univers in care noi suntem"Musuroaie de furnici ", Microsopice popoare , copii ai lumii mici ","musti de-o zip pe-o lume mica de se masura cu cotul", versurile sunt o meditatie asupra nimicniciei omenesti animate de speranta desarte ("Ne credem minunati")