Scrisoarea I de Mihai Eminescu

In "Scrisoarea I", geniul este intruchipat de savant (omul de stiinta), in "scrisoarea II" omul de geniu este creatorul de frumos (artistul, poetul), in "Scrisoarea III" el este omul politic. In "Scrisoarea IV" si "Scrisoarea V" poetul satirizeaza profanarea sentimentului de iubire Scrisorile sunt, asadar, o unitate de gandire si creatie in care poetul devine sarcastic si vehement in mustrarea contrastului dintre ideal si real, poemele fiind satire ascutie izvorate dintr-o inalta constiinta civica si artistica, dintr-un autentic patriotism eminescian.

Initial scrisorile s-au numit "Satire", insa Titu Maiorescu le-a schimbat numele. Ca specie literara, epistola sau scrisoarea a fost abordata inca din vechime de Horatiu ale carui epistole l-au fascinat pe Mihai Eminescu inca din timpul audierii cursurilor in perioada studentiei la Viena. In literatura romana aceasta specie fusese cultivata inainte de catre Costache Conachi si Grigore Alexandrescu, in versuri, si de Costache Negruzzi in proza. Eminescu duce aceasta specie literara la desavarsire.

Tema "Scrisoarea I" este un poem filozofic, de factura romantica, ilustrand conditia omului de geniu in ipostaza savantului, in raport cu timpul, societatea in general si cu posteritatea, surprinzand, totodata, in tablouri grandioase geneza si stingerea universului.
Sursele filozofice Care stau la baza meditatiei in acest poem le constituie, mai intai, filosofia indiana, pe care exegetii, o explica prin pasiunea poetului pentru limba sanscrita.

Mihai Eminescu a studiat poemul naturii de Lucretiu, in care viziunea asupra nasterii universului consta in miscarea atomilor in vid. Stingerea soarelui si a universului este byroniana, iar aceea a identitatii omenirii din versul "Unul e in toti, tot astfel precum una e in toate" reproduce gandirea lui Heraclit.Pentru Mihai Eminescu, notiunile de timp si vesnicie sunt antitetice, dupa cum gandirea lui Schopenhauer, sustine ca eternitatea este o negatie a timpului.

De asemenea intr-un manuscris eminescian au fost gasite note ce inregistrau teoria cosmogonica sustinuta de Kant si Laplace.Cu certitudine Mihai Eminescu se inspira din mitologia populara romaneasca, privind facerea lumii care sustine ideea ca samburele creator a luat nastere dintr-un vartej de spuma de pe suprafata marii aflata intr-un intuneric fara margini.