Sculptura bizantina

Lucrarile orientale din aceasta perioada demonstreaza o superioritate neta asupra sculpturii occidentale, printr-un spor de rafinament, printr-un caracter mai elevat, prin puritatea formelor si perfectiunea tehnicii.

Din pacate, distrugerea celei mai mari parti a acestora, ca urmare a miscarii iconoclaste, obliga la caracterizarea acestui stil prin piesele sculpturale mici, care au fost salvate prin comert sau transportate de cuceritori in Occident, acolo unde s-au pastrat si conservat. Cele mai importante dintre acestea sunt sculpturi in fildes, laice si religioase (diptice, vase sacre, coperti de carti sfinte, tronuri episcopale etc).

Reprezentativ pentru sculptura in fildes este tronul lui Maximian, episcop de Ravenna, din secolul al VI-lea. Noul stil de sculptura decorativa, care a inflorit in acea vreme in Rasarit si s-a raspandit in cea mai mare parte a Italiei, este bine ilustrat de capitelurile si amvoanele de la Ravenna si Venetia.

In ceea ce priveste temele sculpturii ornamentale, se poate vorbi de trei categorii: frunza de acant, imprumutata de la arta elenistica si care are in arta bizantina doua infatisari - una in care acantul este inca mladios, alta in care el se arata spinos si dur. Pe langa motivul acantului si altele, luate din regnul vegetal, apar temele geometrice, frecvente in Orient