Semnele si teoria gestului

Totusi, ne este adesea greu sa le atribuim o specificitate precisa. Pipaitul este orb, polivalent si putin selectiv. Amesteca diferite notiuni legate de obiectele atinse -- forma, greutatea lor, caldura, rezistenta, textura lor. Dimpotriva, daca incercam sa caracterizam aromele pe care gustul ni le dezvaluie, originalitatea fiecareia este atit de exclusiva, atit de indepartata de orice comparatie care ne-ar putea permite sa le legam de niste norme reperabile sau numai invecinate, incit ne-am resemnat sa le repartizam grosso modo in patru grupe: amarul, acrul, saratul si dul-eele, la care China adauga intepatorul.

Cit despre parfumurile inhalate prin miros, al carui sistem de detectie sintem departe de a-1 folosi ca fratii nostri mamiferele, le repartizam, in mod subiectiv, in doua grupe elementare: cele placute si cele respingatoare; in vreme ce, daca ar fi sa ne referim la capacitatile prietenilor nostri ciinii si pisicile, nenumaratele mirosuri din lume sint pentru ei la fel de individualizate ca pentru noi figurile prietenilor.

Alte doua simturi, mai intelectuale, auzul si vazul, ne semnaleaza sursele de informatie care, in general, nu ne sint la indemina. De la mireasma unei flori la sunetul unui clopot si la scinteierea unei
stele, sursa se indeparteaza din ce in ce, cu atit mai mult cu cit, pentru stea, stralucirea ei retrospectiva dureaza poate de milioane de ani-lumina. Fara indoiala ca puterea vazului ii compenseaza caracterul conjectural. Dar daca ochiul poate percepe licarirea unei luminari la o distanta de 17 kilometri, el nu ne permite sa garantam ca e intr-adevar vorba acolo de o luminare.

in ceea ce priveste auzul, zona sunetelor audibile cu ajutorul urechii se limiteaza la zece sau unsprezece octave si trebuie sa fii un muzician cu experienta pentru a identifica, la sfert de ton, nota emisa de un sunet auzit. Informatie care, de altfel, nu va putea fi inteleasa decit de un alt muzician la fel de inzestrat. Aceasta imprecizie subiectiva a simturilor noastre deriva din faptul ca ele provin, toate, din piele si din pipait -- considerat inca de Epicur ca simt fundamental.

Celelalte simturi ale noastre s-au desprins din el printr-o specializare a ectodermei embrionare mostenind mult din superficialitatea lor de la modesta lor origine. Cu atit mai mult cu cit, pentru a fi asimilate, mesajele celulelor senzoriale pe care tocmai le-am enumerat trebuie sa traverseze multipli centri nervosi, maduva, hipofiza, hipotalamus, corp striat, cortex, ce au rolul de a face sinteza acestor mesaje si de a le comunica functiilor motrice care le transforma in acte voluntare sau nu, per-mitind interpretarea lor rationala.