Serviciile publice - mijloc de realizare a administratiei publice

Din punct de vedere al exigenţelor logico-metodologice clasice, remarcăm că noţiunea de administraţie publică ne apare ca o specie a genului intitulat fenomenul administrativ (sub acest aspect, administraţia publică este cercetată de ştiinţa administraţiei) dar şi ca o specie a genului intitulat fenomenul puterii publice, de unde cunoscuta teorie a separaţiei puterilor (sub acest aspect, fenomenul este studiat de ştiinţele juridice, în primul rând de ştiinţa dreptului administrativ).

Termenul de administraţie este mai larg decât noţiunea administraţiei publice, care este distinctă de administraţia particulară.
Prezentăm mai jos câteva criterii de delimitare a administraţiei publice de cea privată:
a. caracterul grupării sociale în care şi în legătură cu care se produce faptul administrative
b. valorile pe care le slujeşte sunt exterioare şi superioare sistemului prin care se realizează
c. presupune organizarea unor acţiuni şi mijloace care au ca scop îndeplinirea obiectivului stabilit, satisfacerea unor cerinţe de interes general

Administraţia publică nu se confundă şi nu se identifică nici cu administraţia de stat, care are o sferă mai restrânsă pentru că se realizează numai prin activitatea organelor statului, în timp ce administraţia publică include şi activitatea altor subiecţi, inclusive a organelor administraţiei publice locale, a regiilor autonome, a societăţilor comerciale şi companiilor de interes naţional, precum şi a altor instituţii publice .

Administraţia publică este strâns legată de puterea executivă, dar nu se confundă cu aceasta pentru că administraţia publică este realizată, aşa cum am mai arătat şi de organele administraţiei publice locale precum şi de regii autonome, societăţi comerciale şi companii de interes naţional etc. în timp ceputerea executivă se realizează strict de autorităţile prevăzute de Constituţia României.

Administraţia publică concepută ca activitate are două componente:
a. o componentă executiv- dispozitivă- prin care administraţia publică organizează executarea şi execută în concret legile, adoptând, în acest scop, acte administrative de autoritate;
b. o componentă de prestare de servicii publice- prin care administraţia publică înfiinţează, organizează şi ia toate măsurile pentru asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice. În acest scop administraţia publică încheie diverse acte juridice bilaterale sau multilaterale, săvârşeşte diferite fapte materiale şi execută anumite operaţiuni tehnico-materiale.

Actele administrative- sunt manifestări de voinţă ale administraţiei publice în scopul de a produce efecte juridice în sfera activităţii executive a statului şi pentru realizarea acestei activităţi (acte de autoritate şi acte de gestiune).

Faptele materiale juridice- constau în transformări în lumea materială şi produc prin acestea efecte juridice, independent de existenţa unei manifestări de voinţă în acest scop. Ele includ:
a) acţiunile omeneşti (ex: contravenţiile)
b) evenimentele naturale (ex: naşterea, moartea, inundaţiile, cutremurele etc.)

Operaţiunile tehnico-materiale- reprezintă anumite activităţi pe care le realizează autorităţile administraţiei publice în vederea realizării sarcinilor lor şi nu produc, prin ele însele, efecte juridice (ex: lucrări de multiplicare şi secretariat, întocmirea de referate etc.)
Analiza noţiunii de serviciu public se poate face atât în accepţiunea de activitate, cât şi în cea de structură organizatorică.
Astăzi, serviciul public este definit ca fiind acea organizaţie de stat sau a colectivităţii locale, înfiinţată de autorităţile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinţe ale membrilor societăţii, în regim de drept administrative sau civil, în procesul de executare a legii.

Sediul juridic: art. 120,122,123 alin.(2) din Constituţie, Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale , Legea nr. 340/2004- privind instituţia prefectului etc. Pentru a ne afla deci în prezenţa unor servicii publice sânt necesare îndeplinirea următoarelor condiţii :
a. satisfacerea cerinţelor membrilor societăţii
b. înfiinţarea lor să se facă prin acte de autoritate
c. activitatea lor să se desfăşoare în realizarea autorităţii de stat, personalul lor având calitatea de funcţionari publici
d. să aibe personalitate juridică