Si vis amari

Trimis la data: 2004-10-30
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 8.31 / 10
Downloads: 539
Autor: Andreea Ivanovici
Dimensiune: 12kb
Voturi: 32
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
“Si vis amari,ama!” -Seneca-
Iubirea este o muzica a carui frmusete nu se pierde, este durerea plina de tandrete ce odata experimantata, nu poate fi uitata. Daca vrei sa afli despre dragoste, intreaba-l pe cel ce-o venereaza, intreaba privighetoarea ce s-a indragostit de trandafir sau fluturele ce-si sacrifica viata fara sa ezite pentru fracara soarelui... Dar daca vei reflecta asupra ei, vei innebuni datorita complexitatii acestui sentiment.
Conform “Micului dicţionar enciclopedic”, iubirea este “faptul de a iubi”, “sentiment erotic pentru o persoană de sex opus”, “sentiment puternic de simpatie, de admiraţie şi de afecţiune pentru cineva”,inrudite ca sens fiind termenii “eros” si “amor”. În “Dicţionarul de filozofie”, ea apare ca “termen atribuit unui sentiment moral-estetic funciar, opus egoismului.

Iubirea se manifestă în aspiraţia dezinteresată şi pătrunsă de abnegaţie către obiectul său: o persoană sau o colectivitate, o idee sau o valoare, o activitate profesională sau socială. Naşterea şi dezvoltarea acestui sentiment, pe plan istoric şi individual, este intim legată de formarea personalităţii. Iubirea dintre sexe vizează persoana umană în plenitudinea sa fizică, morală şi intelectuală, în frumuseţea individualităţii sale unice şi irepetabile, fiind generatoare de fericire autentică numai în această calitate.

Natura şi rolul îndeplinit de iubire în viaţa oamenilor a primit în istoria culturii interpretări variate. Una dintre cele mai vechi interpretări este aceea mitologică-cosmologică, în care iubirea apare ca o forţă cosmică grandioasă, generatoare şi creatoare (Erosul orficilor, principiul organizator al Universului la Empedocle, entuziasmul eroic al lui G. Bruno, principiul unificator al cerescului şi al teluricului, al finitului şi infinitului în romantismul german, forţa motrice şi diriguitoare a evoluţiei la Ch. Peirce).

Distingând genuri diferite ale iubirii şi considerând-o pe cea spirituală (raţională) ca superioară, numeroşi gânditori i-au atribuit virtuţi cognitive fundamentale (cunoaşterea frumosului ideal ca atare, identificare a iubirii şi cunoaşterii la Platon, accederea către culmile lumii inteligibile, beatitudinea iubirii divine la M. Ficino, libertate interioară izvorâtă din cunoaşterea raţională, la Spinoza, penetrarea conţinutului ideal sau absorbirea în noi a lucrului cunoscut ca o contopire erotică la F. Schlegel).

Victor Hugo o considera “chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e ca o scânteie divină şi ca sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului”.
“Iubirea misca soarele si celelalte stele”,dupa cum afirma Dante, inca de acum miliarde de ani,de la povestea lui Adam si Eva,fiind probabil unul din primele sentimente ce au patruns in sufletul oamenilor deoarece avem nevoie de dragoste caci ”viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat,scartaietor si sfasietor”(Victor Hugo).

Acest sentiment cunoaşte numeroase clasificări. Se poate vorbi de prietenie, de dragoste familială (fraternă, filială, paternă, maternă, maritală) şi de dragoste religioasă (adoraţie, veneraţie). “Viaţa şi literatura ne arată că iubirea poate fi fulgerătoare, nebună, iresponsabilă, sau dimpotrivă ascunsă, platonică, gravă, metafizică, răzbunătoare. Iubirea poate fi vulgară, carnală, dar tot ea poate atinge nu o dată zonele cele mai înalte ale spiritualizării fiinţei”.

Iubirea este cea mai veche tema literara insrisa in toate mitologiile si religiile lumii.Conform acestora,ea incepe chiar din momentul Crearii lumii deoarece Dumnezeu ne-a facut din iubire. In mitologia greaca, Geea este pamantul fertil,al perpetuarii vietii, reprezentand partea feminina iar Uranus este cerul,puterea suprema,ce poate crea timp si spatiu;magnetismul lor reciproc fiind prezentat si in poemul”Luceafarul”al lui Mihai Eminescu.

Shakespeare I-a aduc cel mai frumos omagiu prin “Romeo si Julieta”,piesa in care el ii surprinde esenta,apropiindu-se de eroi cu dragoste,tandrete si intelegere,transformandu-I in simbolul iubirii adolescentine ce sfarseste prin sacrificiul suprem deoarece ea nu putea fi continuata in aceasta viata;Julieta este “stapana”si “sfanta”lui Romeo.

Autorul intelege ca iubirea presupune o reciprocitate de sentimente,o certitudine a placerilor ce nu pot fi afectate de nimic si ca ea nu traieste decat atata vreme cat cei indragostiti isi vor continua povestea din dupa moarte.Dragostea este vesnica decat daca este frumoasa si veridica,ea fiind un templu al eternitatii,un lacas ce asteapta un abur de dorinta. În opinia lui Jose Ortega y Gasset, “ o dragoste deplină, care s-a născut în adâncul unei persoane, nu poate probabil să moară.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.