Sighisoara

Ratacim prin cetate si veacurile incarcate de istorie ale evului mediu se perinda in fata noastra; pasim pe strade inguste pavate cu piatra de rau, urcand pante mai line sau abrupte,trecem pe sub bolti intunecate si ne lasam furati de jocul de linii al acoperisurilor,de veselia caselor ce stralucesc multicolor sub soare.De pe platoul superior,zidul Cetatii si turnurile creaza o imagine sumbra,dar semeata. Ele salutau in vremuri de pace trecatorii din vale si avertizau in vremuri tulburi ca locuitorii Cetatii sunt pregatiti sa reziste tendintelor de cucerire. Sighisoara se prezinta astazi ca cel mai bine pastrat complex medieval din intreaga Romanie. Alaturi de monumentele ce le putem admira in Muzeul de istorie din splendidul TURN CU CEAS,reuseste sa reflecte prin exponatele sale,viata economica si politica locuitorilor din vremuri stravechi pana in zilele noastre.

POZITIA SIGHISOAREI
Municipiul Sighisoara este situat la extremitatea sudica a judetului Mures, în Podisul Tarnavelor (zona raului Tarnava Mare) si se întinde de o parte si de alta a Tarnavei Mari, situat la 123 de km de la izvoarele raului în zona de varsare a paraului Saes.Din punct de vedere matematic, Sighisoara este situata între urmatoarele coordonate: 2446'40", longitudine estica si 4612'38", latitudine nordica.
Sighisoara este al doilea oras ca marime si importanta (istorica, economica, politica, geografica) din judetul Mures, fiind ridicat la rangul de municipiu la 16 februarie 1968 si avand în subordine administrativa sase localitati componente (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Soromiclea, Venchi, Catunul Viilor) si un sat Hetiur. Municipiul beneficiaza de o avantajoasa pozitie geografica, în partea centrala a tarii, pe traseul unor însemnate artere de comunicatii feroviare (magistrala Bucuresti - Brasov - Teius, cu derivatii spre Arad si Cluj – Oradea) si rutiere (DN Brasov – Targu Mures, care este în acelati timp un tronson din drumul european E60, DN Sibiu – Sighisoara). Datorita acestei pozitii, distantele pana la principalele localitati de interes economic, administrativ, cultural si turistic nu sunt prea mari: 297 km pana la Bucuresti, 120 km la Brasov, 156 km pana la Cluj Napoca, 90 km – Sibiu, 54 km -Targu Mures.

Sub raport topografic, Sighisoara este asezat într-un punct al Vaii Tarnavei Mari unde aceasta prezinta o îngustare cu aspect de defileu taiat într-un sistem de terase, de diferite nivele, modelate în substraturi dure de gresii pontiene. Aceasta micro-morfologie îi confera orasului Sighisoara un rol de pozitie cheie în culoarul raului Tarnava Mare, rol manifestat si în trecutul istoric al localitatii. Municipiul coboara din Dealul Cetatii (425 m), deal încoronat de cetatea medievala si întins dinspre NV spre SE, în mijlocul unei imens amfiteatru natural, marginit la N de Dealul Stejaris (524 m) si Hula Danesului, la S de Lunca Postei care urca spre Dealul de Mijloc (511 - 603 m), iar spre E de Dealul Bradet (524 m). Diferenta de înaltime este de 110 m, astfel ca Dealul Cetatii domina întreaga vale din amonte a Tarnavei Mari, altitudinea maxima fiind de 430 de m la S, iar cea minima de 350 m în V. Încadrata în bazinul depresionar al Transilvaniei, zona si-a început evolutia odata cu orogeneza alpina, cand masivele cristaline s-au scufundat la adancimi mari, fiind reacoperite cu strate groase de sedimente.
Ridicarea zonei nord-vestice a depresiunii, urmata de eruptiile vulcanice neogene de pe latura estica a unitatii, au permis depunerea unei cuverturi de sare si bogate formatiuni lacustre (nisipuri si argile). Masa principala a sedimentelor ce umplu Bazinul Transilvaniei o formeaza depozitele neogene, care au rol important în alcatuirea zacamantului de gaz metan.

Pe baza forajului executat la sonda de exploatare de la Hetiur a fost stabilita urmatoarea stratigrafie; un prim orizont de nisipuri care apartin pontianului avand grosimea de 120 m, sub nisipuri, un complex de marne pontiene cu intercalatii de marne alburii calcaroase, care contÎn Congeria Banatica, Limnocardium si Ostracode, orizontul avand grosimea de 115-220 m, urmeaza în adancime, la 425 m, orizontul de marne nisipoase. Din punct de vedere micro-paleontologic, de la suprafata pana la adancimea de 115 m, depozitele apartin Pontianului, 115-425 m, Pliocenului inferior, 425-1300 m, Sarmatianului, la adancimea de 1300-1780 m, s-au întalnit forme bugloviene, iar la 2200 m Badenianul nu a fost atins (foraj executat în anul 1930). Sedimentele neogene, care intra în compozitia Bazinului Transilvaniei, se caracterizeaza printr-o uniformitate si monotonie petrografica. Aceste sedimente apartin Miocenului si Pliocenului. Sarmatianul este constituit din marne vinete-cenusii, cu intercalatii de nisipuri, uneori slab cimentate, care depasesc 10 m grosime. Sarmatianul, este acoperit la suprafata, cu formatiuni mai tinere.

Pe vaile Daii si Saesului s-a gasit o fauna sarmatiana. Pliocenul este reprezentat printr-un complex de marne medii pontiene, raspandit destul de frecvent la Hetiur (orizontul are grosimea de 35 m), pe versantul drept al Tarnavei Mari la Boiu, pe Dealul din Mijloc la Angofa si pe Dealul Ciuhii. Complexul marnelor medii pontiene din Bazinul Transilvaniei reprezinta sedimentele depuse concomitent sub acelasi facies, fiind raspandit pe o mare suprafata a Bazinului, care contine intercalatii de nisipuri fine sau grosiere (marne nisipoase). Straturile pontiene prezinta intercalatii ale materiilor eruptive, reprezentate Prin tufuri vulcanice andezitice, raspandite destul de frecvent în jurul Sighisoarei. În estul Sighisoarei se remarca conglomeratele pontiene, care s-au format pe seama pietrisurilor, torentelor, precum si din bulgari mai mari si mici de marna si argilî, împrastiate în nisipul plajelor. Stratigrafia zonei poate fi observatî în deschiderile naturale de pe versantul drept al Tarnavei Mari si antropice din Dealul Cetatii.

Din punct de vedere tectonic, neogenul este cutat, straturile suferind dislocari însemnate, care le-au încretit în anticlinale si sinclinale, cele dintai fiind usor boltite si latite, cum este cazul anticlinalului Sighisoara - Nades, în timp ce sinclinalul Jacul - Albesti este îngustat.
Cutarile neogene au dat nastere domurilor gazifere, între acestea remarcandu-se domurile Filitelnic si Nades. Grosimea mare a depozitelor, neogene, de peste 5000 de m, din care Sarmatianul ocupa un însemnat procentaj si aspectele lor de facies presupun, pentru întreaga perioada a umplerii Bazinului, o usoara dar continua miscare de subsidenta. Formatiunile pliocene (panoniene) sunt reprezentate prin Meotian si Pontian, se pare ca în Dacian, procesul de sedimentare al vechiului lac era terminat. La începutul Cuaternarului, întregul Bazin al Transilvaniei a fost înaltat, odata cu Spatiul Carpatic, iar reteaua hidrografica s-a adancit concomitent cu ridicarea generala si fragmentarea platformei, care s-a transformat într-o regiune deluroasa. Zona studiata se încadreaza Podisului Tarnavelor, care se caracterizeaza printr-un relief colinar-deluros, vai însotite de terase si lunci. Actuala înfatisare a reliefului, de podis puternic, fragmentat, de vai – culoare cu interfluvii care se mentin în general în jur de 500 – 550 m si numai în mod exceptional ajung la valori de circa 700 m (Padurea Dumbrava, 642 m, iar altitudinea maxima se înregistreaza în Dealul Ciuhii, 692 m), alunecari de teren si o puternica eroziune torentiala, este consecinta evolutiei relativ recente în argile si marne, cu unele intercalatii de gresii helvetiene. Orizonturile superioare de gresii pun în evidenta forme structurale si pastreaza mai fidel nivelurile de eroziune de pe interfluvii, încetinind în acelasi timp si procesele de modelare a versantilor.

Relieful din zona Sighisoarei, parte din vechea platforma a Marii Panonice, existenta cu sute de milenii în urma, este taiat în terase de curgerea apelor Tarnavei Mari si ale afluentilor sai. Conditia de structura geologica si de evolutie a retelei hidrografice, pune în evidenta prezenta unor suprafete de eroziune putin extinse în suprafata si a numeroase unitati interfluviale, iar de a lungul vai Tarnavei Mari si a unor afluenti, este dezvoltata lunca. Racordarea suprafetelor cu aceiasi altitudine de pe interfluviile dispuse într-un adevarat labirint de culmi, a dus la reconstituirea platformelor de eroziune; Prostea Mare, 500 – 550 m (pontian), identificata în micile platouri ale dealurilor din împrejurimile Sighisoarei, respectiv spre N, Dealul Garii ...