Singur in fata dragostei de Aureliu Busuioc

Cum insa foamea imi dicta alte reguli decat cele impuse de buna-cuviinta, am preferat sa raman anume la masa aceasta. Ati ghicit, desigur, ca el avea sa fie eroul a cele ce urmeaza si tin sa va confirm imediat presupunerea. Da, el avea sa fie eroul celor ce vor urma. Atunci insa nu stiam lucrul acesta nici eu, si cu atat mai putin il putea banui el. Era un client vechi al acestui asezamant, am notat amanuntul din gestul gratuit al chelnerului de a-i scutura niste firimituri imaginare de pe fata de masa in timp ce asculta, absent, comanda mea.

Cand cele cateva slabe incercari de a lega o discutie se izbira de zidul impenetrabil al unor "da" si "nu" seci, ma limitai sa-l examinez pe furis: un prost, dar util obicei profesional, care mi-a cauzat destule neplaceri in viata, dar mi-a oferit si numeroase satisfactii in scris. Era un barbat sub treizeci de ani, probabil inalt (mai tarziu Smgur in fata dragostei m-am convins de justetea presupunerii), de o frumusete rara. Una din acele frumuseti, pe langa care treci fara s-o observi imediat, dar de care nu te poti rupe, odata observand-o.

Trasaturi precise (si totusii mai mult schitate!), viguroase si aproape clasice dadeau fetei lui o expresivitate uluitoare. Negru, aproape un mulatru, cu buze senzuale si nas roman, cu ochii negri, dar fara sa para mici, subliniati de niste cearcane bine intunecate si ele, cu ovalul fetei alcatuit parca din numeroase linii frante si totusi neasteptat de perfect, tanarul acesta nu putea sa nu atraga atentia.

Nu m-as teme sa afirm, chiar cu riscul de a ma contrazice, ca ar fi putut servi model anume prin faptul ca toate amanuntele fetei lui erau in fina discordanta cu ceea ce ne-am obisnuit sa numim model. Dar numai aparte luate! in ansamblu alcatuiau un tot armonios, as zice etalonar, de frumusete virila. isi cunostea, probabil, calitatile, pentru ca ma lasa sa-l examinez, fara sa-mi dea de inteles ca am depasit orice limite, chiar ale unei banale curiozitati.

Contrar aparentelor, era foarte agitat. Dar cu prefacuta indiferenta isi pironise privirile pe intrare, de parca din clipa in clipa ar fi trebuit sa apara ingerul sa tulbure apele numai unuia lui stiute. Era in starea aceea de nervi pe care o incercam nu inaintea orei fixate pentru intalnire, ci dupa ea, cand am epuizat toate mijloacele din arsenalul de semne ce le posedam toti: inca zece minute, inca trei minute; daca trece chelnerul pana numar la douazeci -- vine!... si asa mai departe... le stiti prea bine!