Skinner - conditionare operanta la animale

Burrhus Frederich Skinner

Conditionarea operanta în studiul comportamentului animalelor

Nascut la Susquehanna, Pennsylvania în anul 1904 s-a consacrat
cercetarii si învatamântului superior. A fost profesor la
Universitatea din Minnesota (1937-1945), la Universitatea din Indiana
(1945-1948) si la Universitatea Harward (1948-1957).

A descris una din cele mai influente sisteme pentru studierea
procesului învatarii. Este interesat de explicatiile prin
contingenta-"ce duce la ce"- si de aceea se ocupa de anticiparea
comportamentului mai mult decât de întelegerea lui; rezulta asadar ca
sistemul sau nu este o teorie în întelesul strict al cuvântului. În
decursul cercetarilor, el a conceput metode extrem de eficiente pentru
controlarea comportamentului si prin urmare el se ocupa de metodele de
antrenare. Ideile sale sunt de un interes general pentru cei
interesati în procesele educationale, care au condus si la metode
speciale de instruire, cum ar fi masinile de învatat si învatarea
programata. Totusi validitatea metodei sale cunoscute sub numele de
"conditionare operanta" reiese cel mai clar din experimentele facute
pe animale. El a pornit de la conditionarea reflexa a lui Pavlov
-proces de formare a unui nou reflex sau legaturi temporare prin
asocierea repetata a unui stimul neconditionat (sunetul clopotelului)
cu stimulul indiferent (hrana). Skinner, respectând aceleasi conditii,
a relevat un nou tip de conditionare deosebita de cea pavloviana pe
care o numeste "conditionare operanta". Semnificatia conditionarii
operante consta în faptul ca ea demonstreaza un al doilea mod de
manevrare a procesului de întarire (de apasare, tragere, învârtire) si
astfel subiectul obtine recompensa. Este faimoasa "cutia lui Skinner"
în care un sobolan primeste hrana daca apasa pe o maneta care deschide
cutia. În aceste experiente, animalul trebuie sa emita un raspuns
corespunzator pentru a produce stimulul de întarire si astfel sa
primeasca hrana. Spre deosebire de procedeul clasic, sobolanul flamând
trebuie sa apese pârghia; daca nu face asa, mâncarea nu este
prezentata. Animalul cerceteaza liber si în cursul acestei activitati
emite un raspuns care schimba mediul înconjurator în asa fel încât si
comportamentul sau interior este afectat. Aceste schimbari în mediul
inconjurator ar putea fi numite recompense, dar este preferat de
obicei termenul de "stimul de întarire". Când astfel de stimuli
urmeaza unui raspuns, ei cresc probabilitatea ca animalul sa se
comporte din nou în acelasi fel. Astfel animalul învata, iar
comportamentul sau se modeleaza în asa fel încât devine mai eficient
în manevrarea mediului. Uneori o parte "irelevanta" a comportamentului
apare înaintea raspunsului care asigura recompensa. În 1948 Skinner
denumeste "comportament superstitios", deoarece maimuta se comporta ca
si cum ar fi obligata sa faca acest lucru spre a obtine recompensa
desi nu s-a planuit nici o astfel de alaturare de raspunsuri în
prealabil. Analiza experimentala a lui Skinner, a comportarii
animalelor, a atins un stadiu care permite studierea unor complexe din
organismele inferioare, la un nivel superior de rigoare stiintifica.

Powered by [1]http://www.referat.ro/

cel mai complet site cu referate

References

1. http://www.referat.ro/