Sobieski si romanii de Costache Negruzzi

Trimis la data: 2014-09-11
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 4
Nota: 9.86 / 10
Downloads: 0
Autor: Antohe Andreea
Dimensiune: 24kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Pe drumul ce duce catra Cetatea Neamtu, pe la sfirsitul lui septemvrie 1686, se vedea o oaste mergind. Dupa un trup de lancieri ce deschidea marsa, urmau douasprezece tunuri mari trase de boi, apoi o ceata de ofiteri calari in fruntea carora erau trei; unul in floarea virstei, posomorit, ginditor, necajit, si doi mai batrini. Tustrei in haine poloneze. In sfirsit venea duiumul ostei: trasuri, bagaje, pedestrasi, sleahta pospolita, amestecati, in neregula, cu steagurile strinse, cu capul plecat, cu armele rasturnate, cu intristarea pe fata si cu durerea in inima.
Nu se auzea nici surla, nici doba, numai tropotul cailor si pasul oamenilor ce abia se miscau, pentru ca de zece zile caii n-au ros decat coaja copacilor, si oamenii s-au hranit numai cu poame.
Si insa aceasta oaste, in stare asa ticaloasa e ceea ce a ingiosit de atatea ori trufia Semilunii, iar acei trei fruntasi ofiteri sunt hatmanii Iablonovski si Pototki, si cel din mijlocul lor insusi Ion Sobietki, regele Poloniei.

Si cum sa nu fie suparat si necajit vestitul rege? El, Sobietki, fala lesilor, eroul crestinatatii, mantuitorul Vienii, sa fie nevoit pentru a doua oara a da pas turcilor, a se trage dinaintea tatarilor si a moldovenilor; a-si privi oastea ticalosita de lipsa merindelor, horopsita de dusmanii carii il urmeaza miseleste, fara a indrazni sa-si deie pept fatis cu el, si fac prada tot ce cade, tot ce ramane pe urma; a nu intampina in drumul sau decat o fioroasa pustietate!

Cum am zis, mergea incet si ganditor. Hatmanii langa dansul pazeau tacere, respectand supararea sa de care si ei se impartaseau.
-- Ce castel e acesta? intreba Sobietki, cand radicand capul, zari pe spranceana dealului, inaltandu-se trufasa dinaintea lui, cetatuia Neamtu. Cu buna seama vrun cuib a talharilor acestor moldoveni!
-- La vreme de razboi, aici domnii Moldovei obicinuiesc a-si trimete averile lor, raspunse Pototki.

-- Asa! Sa mergem dar sa-l luam. Oh! voi sa-mi razbun pre Cantemir care ma insala si ma facu sa perd atata viteji!
-- Eu as zice sa lasam cetatea aceasta, zise Iablonovski, si sa ne urmam drumul inainte. Avem tunuri de camp, nu de asalt.
-- Ba, pre numele patronului meu! Nu va zice lumea ca o cetate s-a aratat dinaintea lui Sobietki fara a i se cuceri? N-avem tunuri? Vom lua-o dar cu manile.-- Numele mariei tale e destul tun, zise Pototki.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.