Sociologia vietii cotidiene

De fapt, prin acest domeniu al sociologiei se are in vedere detectarea sensurilor ce dau coerenta si inteligibilitatea vietii sociale, ce transforma, de fapt, gruparea in grup, multimea in societate. De aceea, conceptele centrale ce trebuie avute in vedere sunt cele de interpretare si intelegere a sensurilor din viata sociala.
Interpretarea se refera, in general, la traducerea, intr-un discurs personal, a unui set de impresii senzoriale sau stari mentale.

Sociologia interpretativa, insa, se limiteaza la considerarea sensului si actiunii drept obiecte prime de cunoastere. Ea s-a exprimat in cateva curente care se deosebesc intre ele, printre altele, prin importanta data interpretarii ca mod de explicare a vietii sociale. Notiunea de "stiinta sociala interpretativa" sau "comprehensiva" isi are originea in teoria lui Max Weber. In traditia germana a "stiintelor spiritului" din secolul al XIX-lea distinctia intre "explicatie" (metoda stiintelor naturii care, prin decompozitie si inductie, cauta conditiile obiective ale unui fenomen) si "comprehensiune" (identificarea empatica a spiritului celui care cauta sa cunoasca cu semnificatiile esentiale manifeste in activitatea concreta a unui subiect social) era operanta.

Max Weber teoretizeaza o "comprehensiune explicativa", conform careia, pentru explicarea unui fapt social, este nevoie de intelegerea lui. Intelegerea actiunii oamenilor si generarea sentimentului de "valoare" este, pentru sociologul german, metoda prin excelenta a sociologiei. "Viata in realitatea-i irationala si bogatia ei de semnificatii posibile sunt inepuizabile, iar structura concreta a raportului cu valorile este si ramane in miscare, fiind supusa tuturor variatiilor posibile in viitorul obscur al civilizatiei umane" [1] (M. Weber, 1904).

Mai important decat detectarea valorii pe care, la un moment dat, un anumit fapt o poate avea este intelegerea modului de generare a valorii prin deslusirea semnificatiilor faptelor: "scopul nostru ultim si exclusiv este sporirea cunoasterii semnificatiilor culturale ale relatiilor istorice concrete, scop caruia, alaturi de alte mijloace, ii slujeste si activitatea de construire de noi concepte si de analiza critica a celor existente" [2].

In aceasta conceptie, se considera ca suntem cu atat mai aproape de explicarea unui fenomen (a unei actiuni) cu cat intelegerile si interpretarile noastre sunt mai complete. Alfred Schutz extinde viziunea lui Weber, aplicand-o in studierea modului de formulare a scopurilor in cursul experientelor; el ajunge astfel la diferenta dintre motivele "pentru ca", parte a experientei trecute, si cele "pentru a", care trimit la o actiune viitoare [3].